Dr. Mioriţa Toader
-etiopatogenie şi anatomie patologică-
Otita reprezintă una din cele mai frecvente infecţii la copil, care netratată poate duce la complicaţii serioase dificil de tratat.
Până la vârsta de 3 ani, spun statisticile, peste 90% din copii au avut cel puţin un episod de otită.
Funcţie de segmentul urechii (extern, mediu, intern) afectat, există mai multe forme de otită. Cea mai frecventă este otita medie.
Urechea medie este spaţiul din spatele timpanului.
Otita medie apare cel mai adesea urmare a unei infecţii de căi respiratorii superioare, ca şi o complicaţie.
Astfel, urmare a unei rinofaringite, rinoadenoidite acute, rinoadenoidite cronice acutizate, rinosinuzite acute, apare otita medie acută.
Infecţia urechii se produce prin trompa lui Eustachio care realizează legătura dintre nazofaringe şi ureche.
Anatomia trompei lui Eustachio, care la sugar şi copilul mic are o conformaţie specială, fiind nematurizată, mai scurtă şi mai largă, cu o dispoziţie orizontală, permite germenilor de la nivelul nasului şi a faringelui să ajungă facil la nivelul urechii medii.
Cauza determinantă a otitei medii este aşadar obstrucţia tubară.
Factorul principal care favorizează producerea obstrucţiei trompei lui Eustachio, foarte frecvent la copil, este cel mai adesea constituit de vegetaţiile adenoide dar şi de rinofaringitele şi rinosinuzitele repetate ale copiilor alergici, limfatici, exsudativi, uneori şi de palatoschizis, fibromul nazofaringian, deviaţia de sept, hipertrofia de cornete, polipii coanali, etc.
Alţi factori care favorizează producerea frecventă a otitei medii sunt: bogata vascularizaţie a mucoasei casei timpanului şi a trompei lui Eustachio, iar uneori pneumatizarea redusă a celulelor mastoidiene.
Trompa odată obstruată, ventilaţia de la nivelul urechii medii este întreruptă iar aerul de la acest nivel, care există în mod normal, se resoarbe şi se produce un vacuum.
Leziunile de la nivelul casei timpanului evoluează de obicei astfel: hiperemie, stază vasculară submucoasă, transsudat care uneori se poate resorbi sau se poate evacua prin trompa redeschisă, sau mai frecvent se organizează producând aderenţe cu anchilozarea articulaţiilor dintre oscioare şi afectarea peretelui labirintic.
Tot mai frecvent însă, procesul de resorbţie sau de organizare întârzie şi ia naştere forma de otită catarală cunoscută sub numele de otită medie seroasă, seromucoasă (glue ear) sau otită „cu timpan închis“.
Serozitatea din urechea medie este constituită uneori, pe lângă transudatul şi fluidul extracelular, şi de un exsudat inflamator, de natură virală sau alergică. Acest exsudat inflamator este asociat cu hipersecreţia epiteliului şi conţine detritusuri celulare, glicoproteine, imunoglobuline, lizozim, acid dezoxiribonucleic şi săruri de potasiu.
Forma aceasta de otită este datorată unui sistem de apărare locală mai virulent de natură biomecanică dar şi de natură umorală, împotriva antigenului cauzator. Incidenţa acestei forme de otită a crescut foarte mult în urma introducerii antibioticelor.
Sistemul de apărare locală de natură biomecanică este reprezentat de bariera mucociliară, iar cel umoral este reprezentat de către imunoglobulinele A şi G.
Cauzele care favorizează apariţia otitei în perioada copilăriei sunt următoarele:
• copiii născuţi prematur
• vârsta mică
• particularităţile anatomice ale acestei vârste
• lipsa alimentaţiei naturale
• malformaţiile de la nivelul cavităţii bucale
• malformaţiile de la nivelul nasului
• predispoziţia genetică, disfuncţia genetică a trompei cu favorizarea acumulării de lichid la nivelul urechii medii ce se pot infecta
• distrofia
• limentarea în poziţie culcată a copilului
• nasul înfundat ceea ce presupune aspirarea lor repetată la nevoie
• infecţiile repetate ale căilor respiratorii superioare
• prezenţa adenoiditei cronice
• factorii alergici
• colectivitatea
• expunerea copiilor la fumatul pasiv,chiar dacă nu se fumează în camera copilului
• deficitele imune
• sexul masculin
În condiţii normale secreţiile din casa timpanului se elimină prin trompă, dar în cazul unei infecţii la acest nivel, se acumulează un lichid în care germenii microbieni de la nivelul nasului se pot multiplica uşor.
Uneori presiunea lichidului acumulat este crescută şi de aceea se produce o perforare a membranei timpanice cu eliminarea de secreţii purulente, cu dispariţia durerii de la nivelul urechii.
Germenii mai frecvent implicaţi în producerea otitei sunt:
• Streptococcus pnumoniae (pneumococul) - în aproximativ 30% din cazuri
• Haemophilus influenzae-în aproximativ 25% din cazuri
• Moraxella catarrhalis-în aproximativ 15% din cazuri
Streptococcus pyogenes este implicat în sub 5% din cazuri, Pseudomonas aeruginosa este şi el implicat dar foarte rar.
Există însă un procent de aproximativ 20% din cazuri în care nu se poate identifica prezenţa unui germene microbian.
