Conf. Univ. Dr. Voichița Lăzureanu
Pandemia ne-a adus provocări noi şi ne-a făcut ca medici să ne reevaluăm: uman şi profesional. Uman ne-am distanţat fizic, dar ne-am apropiat emoţional. Profesional ne-am mobilizat în a înţelege această boală nouă, să monitorizăm şi să tratăm pacienţii – atât la distanţă cât şi pe cei internaţi. Am fost mereu în contact on-line, punctual pentru pacienţi.
Pe lângă infecţia cu SARS-CoV-2 avem şi patologia infecţioasă „veche”, care din păcate a fost neglijată din cauza pandemiei iar pacienţii cu alte patologii infecţioase nu s-au putut adresa direct spitalului, acesta fiind nominalizat spital COVID. Aceşti pacienţi nu au beneficiat de servicii medicale de specialitate decât limitat în Ambulatoriul de Boli Infecţioase al spitalului, cu restricţiile impuse de pandemie.
Cu toate acestea sau poate în ciuda tuturor acestor măsuri de restricţie avem obligaţia profesională de a fi la curent cu întreg domeniul bolilor infecţioase: hepatite acute şi cronice, infecţia cu HIV/SIDA, rujeolă, meningite etc. Nu putem să nu menționăm sindromul epuizării profesionale (Burndown) apărut în rândul personalului medical din linia I, la un an și jumătate de la declanşarea pandemiei.
De-a lungul istoriei au fost mai multe pandemii şi cu certitudine vor mai fi. Depinde doar de noi, oamenii, cum înţelegem convieţuirea cu aceste fascinante microorganisme care ne înconjoară şi fără de care nu putem exista, dar care ne vor ataca oricând vor găsi oportunitatea. Obiceiurile umane de călătorie şi de explorare a tuturor teritoriilor atrag după sine şi reacţii ale faunei înconjurătoare, care se luptă pentru supravieţuire prin formare de noi agenţi patogeni, prin crearea de noi mecanisme de apărare şi rezistenţă. Ne vom întâlni cu microorganisme noi, cu virusuri/bacterii/paraziţi/fungi, având caractere modificate şi adaptate la noile condiţii meteo-geografice şi socio-culturale. De aceea, va trebui ca şi noi, oamenii, să ţinem pasul cu aceste modificări şi să ne dezvoltăm cercetarea, să fim deschişi inovaţiilor şi progresului în medicină, în tehnologii noi de fabricaţie a vaccinurilor, serurilor şi medicamentelor.
Istoria ne-a demonstrat că vaccinarea este singura opţiune de a scăpa de povara deceselor şi a sechelelor în bolile infecţioase (variola, tetanosul, difteria, poliomielita, rujeola etc.). Sigur că omenirea va merge mai departe şi post COVID-19, întrebarea este cu câte victime, cu câte sechele, cu câte complicaţii?
Cea mai eficientă metodă de prevenţie în bolile infecţioase este vaccinarea. Sigur, nici unul dintre vaccinuri nu este perfect, cum nu există nici un medicament perfect. Esenţial este să înţelegem importanţa administrării vaccinului pentru a preveni formele severe/critice de boală şi pentru a contribui la limitarea răspândirii virusului (persoanele vaccinate au un grad mult mai mic de transmitere a virusului).
Persoanele care au contraindicaţii de vaccinare vor fi protejate prin vaccinarea celorlalți şi atunci circulaţia virală va fi foarte mult redusă. Acesta este de fapt principiul tuturor vaccinurilor: persoanele care nu au indicaţii de vaccinare (prin vârstă, prin alte coinfecţii, alte comorbidităţi, şoc anafilactic în istoric, graviditate etc.) vor fi protejate prin vaccinarea celor care au indicaţie de vaccinare.
Testarea este esenţială pentru a putea izola persoanele infectate. Vaccinarea este esenţială în profilaxia îmbolnăvirii. Ambele sunt esenţiale în gestionarea pandemiei.
Valul al treilea nu a fost din fericire la fel de puternic ca valul doi ca număr de îmbolnăviri. Vaccinarea şi testarea rapidă şi-au arătat eficienţa. Valul 3 a adus însă câteva modificări: sunt îmbonăviri tot mai severe la pacienţi mai tineri. În valul 1 şi 2 ne-am confruntat cu forme severe de boală la pacienţi vârstnici, trataţi, cu comorbidităţi şi coinfecţii. În valul 3 ne confruntăm cu forme severe şi critice la pacienţi tineri (30-50 ani), cu forme rapid progresive către forme cu afectare pulmonară masivă 70-80% şi rată mai mare a deceselor la acestă categorie de vârstă. Populaţia vârstnică deja a putut fi vaccinată în mare parte, dar populaţia tânără nu a avut posibilitatea de vaccinare la începutul valului 3. În plus au apărut şi noi tulpini, mai agresive prin infecţiozitate crescută şi implicit prin apariţia de forme severe mai multe.
Întotdeuna vor exista voci împortiva vaccinării (şi nu numai). Într-o democraţie adevarată există libertate de exprimare şi libertate de alegere. Informarea corectă şi educaţia medicală fac diferenţa între rata mică versus rata mare de imunizare. Imunizarea poate fi prin boală sau prin vaccinare. Dacă ne îmbolnăvim există posibilitatea de a face o formă severă/critică de boală şi din păcate cu evoluţie spre deces sau sechele grave post-boală. Vaccinarea rămâne singura formă de profilaxie prin care ne ferim de o formă severă de boală iar eficienţa vaccinurilor actuale este foarte mare, de 97-99%. Noile tehnologii de obţinere a vaccinurilor (nanotehnologie de ARN-mesager, vectori virali de tip adenovirus uman/cimpanzeu) au şi interpretări conspiraţioniste cu priză la o parte din populaţie. Reacţiile adverse post-vaccinale, prezente la orice vaccin sau medicament, au fost şi ele parte din teama oamenilor de a se vaccina. Faptul că trebuie să purtăm în continuare mască şi să păstrăm în continuare distanţa fizică (datorită unei minime posibilităţi de infectare şi transmitere a bolii chiar şi post-vaccinal) a dat avânt mişcării anti-vacciniste.
Dar în ciuda tuturor acestor inconveniente, vaccinarea rămâne unica armă pe care o avem în lupta pentru normalitatea de dinaintea pandemiei SARS-CoV-2.
În timp, vom dezlega toate misterele vaccinării în funcţie de trecere prin boală şi forma de boală pe care am avut-o, cantitatea şi calitatea anticorpilor post-boală produşi, numărul de doze de vaccin, tipul de vaccin, necesitatea şi frecvenţa rapelurilor.
Este o boală „tânără”, învăţăm din experienţă şi în colaborare cu clinicienii de toate specialităţile, învăţăm din dinamica virală şi din epidemiologia îmbolnăvirilor. Vor exista cu siguranţă noi modele de imunizare în ceea ce priveşte numărul de doze şi frecvenţa între doze. Eficacitatea vaccinurilor va fi dovedită în timp odată cu vaccinarea unui număr tot mai mare de persoane, de vârste diferite, cu afecţiuni diferite, cu genetică diferită.
