Redactia Saptamana Medicala
Tomoaia Gheorghe, Departamentul de Ortopedie și Traumatologie,
Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca,
România; Academia Română de Științe, Splaiul Independenței, nr. 54,
București
Focsa Laurentiu, Departamentul de Ortopedie și
Traumatologie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu”
Cluj-Napoca, România
Mang Ionel-Marius, Departamentul de Ortopedie și
Traumatologie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu”
Cluj-Napoca, România
Osteomielita acută ete infecția osului şi a măduvei osoase produsă pe cale hematogenă. Debutează de regulă cu o simptomatologie zgomotoasă.
Structura anatomică a osului şi reactivitatea sa, fac ca infecţiile localizate la acest nivel să aibă un aspect clinic aparte, iar evoluţia să fie imprevizibilă, cu perioade de acutizare şi acalmie.
Osteomielita acută este o boală specifică copilăriei şi afectează cu pre-dilecţie grupa de vârstă cuprinsă între 5-15 ani.
Totuşi, ea poate fi întâlnită şi sub vârsta de 5 ani, precum şi după vârsta de 15 ani, cu o frecvenţă mai scăzută.
În ultimul timp este destul de frecventă şi la sugari, datorită contaminării cu tulpini de stafilococ din mediul intraspitalicesc, rezistente la antibiotice.
Etiologie. Agentul patogen cel mai frecvent întâlnit este, în proporţie de 80% din cazuri, stafilococul auriu, dar se poate întâlni şi stafilococul alb sau citrin, în proporţie de 10%, iar în restul cazurilor infecţia osoasă este dată de streptococ, bacilul tific, piocianic, proteus etc. Pătrunderea stafilococului în organism se face printr-o leziune a tegumentului sau mucoaselor sau de la nivelul unui focar septic.
Focarele septice pe unde stafilococul poate ajunge la nivelul osului sunt: abcese cutanate, furuncul, angină, otită, plagă infectată, piodermită etc.
De cele mai multe ori poarta de intrare nu poate fi precizată.
Însă, ea poate fi prezentă cu 2-3 săptămâni înainte de debutul osteomielitei, fiind definită, din acel moment, ca și un proces infecţios banal. La nou născut leziunea iniţială este dată de o plagă ombilicală sau de un abces mamar.
De la locul de intrare are loc vehicularea hematogenă, fără a se constata ma-nifestări clinice locale.
Localizarea osoasă a stafilococului este favorizată de scăderea rezistenţei generale a organismului în urma unor:
- boli anergizante (Rujeola, scarlatina, varicela si oreionul);
- avitaminoze (deficit de vitamine in organism);
- traumatisme locale;
- oboseală etc.
Tratamentul osteomielitei acute
Osteomielita acută diagnosticată şi tratată în primele zile de la debut se vin-decă complet.
Este de preferat un diagnostic precoce şi un tratament energic de la început pentru a preveni complicaţiile ulterioare.
Tratamentul osteomielitei acute urmăreşte:
- distrucţia sau împiedicarea înmulţirii agentului patogen
- evitarea distrugerii reacţiilor locale de apărare
- vindecarea fără sechele funcţionale
- evitarea cronicizării bolii
- intervenţii asupra leziunilor locale.
Aceste deziderate se realizează prin:
- antibioterapie
- evitarea terapiilor locale agresive
- tonice generale de susţinere
- imobilizare pentru a pune în repaus focarul respectiv
Tratamentul osteomielitei acute presupune administrarea de antibiotice țintit conform antibiogramei.
Durata recomandată a tratamentului este de 4 până la 6 săptămâni de terapie cu antibiotice parenterală pentru a obține o rată acceptabilă de vindecare cu un risc scăzut de recurență.
Iniţial se administrează un tratament raţional cu antibiotice acoperind întreg spectrul bacterian.
După începerea tratamentului se fac tentative de izolare a agentului etiolo-gic, efectuând hemoculturi (în frison), puncţii articulare, puncţii din abcesele dentare și ale sinusurilor sau recoltare din focarele septice (furuncul faringian, ombilical etc.).
Eşantionul recoltat este trimis spre laborator pentru culturi şi antibiogramă.
După identificarea germenului, antibioterapia se efectuează prin asocierea a două antibiotice cu acţiune bactericidă.
Antibioticele se vor administra în primele 3 săptămâni intravenos în bolus (în cantitate mare) la 12 ore, după care se va continua cu tratament oral timp de 30-45 zile. În timpul tratamentului se vor testa concentraţia minimă inhibitorie şi concentraţia minimă eficientă care să asigure continuu doza minimă bacte-riostatică sau bactericidă eficientă.
Tratamentul cu antibiotice trebuie prelungit şi nu trebuie întrerupt după scăderea temperaturii, ci numai după normalizarea VSH, a formulei leucocitare şi a proteinei C reactive. Cea mai mare valoare o are determinarea valorilor proteinei C reactive (PCR) şi normalizarea valorilor ei. Valorile acesteia au o mare sensibilitate, cu mult mai ridicată faţă de scăderea VSH-ului.
O scintigrafie cu Th99 poate indica stingerea fenomenului infecţios. Stimularea rezistenţei organismului se face prin alimentaţie raţională bogată în vitamine, imunoterapie, transfuzii etc.
În urma tratamentului aplicat osteomielita acută poate evolua spre urmă-toarele forme astfel:
- Forma rezolutivă
După tratamentul cu antibiotice durerile cedează, starea generală se amelio-rează, temperatura scade şi devine normală după 5-7 zile.
Terapia cu antibiotice va fi continuată în funcţie de normalizarea valorilor VSH-ului şi a proteinei C reactive (PCR). Radiologic se constată o osteoporoză regională şi o reacţie periostală de vecinătate. În alte situaţii aspectul radiografic poate fi fără modificări.
Evoluţia este spre vindecare.
- Forma nerezolutivă
În această situaţie, cu tot tratamentul aplicat febra creşte, durerea reapare, VSH-ul şi leucocitele cresc.
Local se constată fluctuenţă cu abces subperiostic (în vecinătatea osului) care necesită drenaj. Evoluţia este îndelungată spre cronicizare.
- Forma prelungită
În acest caz persistă semnele locale inflamatorii cu VSH crescut, leucocitoză, semnele radiologice evidente cu sechestru osos.
Evoluţia este spre cronicizare cu formarea sechestrelor osoase, care necesită sechestrectomie (eliminare chirurgicală) şi drenaj.
Terapia fotodinamică
Terapia fotodinamică a intrat în utilizarea metodelor antimicrobiene acum mai bine de 100 de ani, conceptul fiind acela că un agent fotosensibilizator care are proprietatea de a absorbi lumina poate fi preluat de către bacterii, fiind activat prin lungimi de undă în prezența oxigenului, generând astfel radicali liberi de O2, aceștia având proprietăți citotoxice pentru microorganisme.
Această terapie, având rezultate mai mult decât promițătoare, reprezintă un pas pentru perfecționarea și aplicarea în plăgile complexe profunde din cadrul osteomielitei.
