Dr. Şerban Berteşteanu
Încă de la începutul pandemiei ne-am pus întrebarea firească: Ce se întâmplă cu pacienții oncologici? Am trăit și încă trăim sub frica contaminării cu virusul SARS-COV2. Încă de la începutul lunii martie 2020, în starea de urgență, toate spitalele și-au închis porțile pentru majoritatea pacienților, cu excepția urgențelor, și au început să se organizeze pentru a putea lupta cu noua provocare dată de Covid-19, care, între noi fie vorba, a îngenunchiat sisteme de sănătate mult mai performante decat al nostru. Dacă vorbim despre pacienții oncologici, trebuie să spunem că în lupta cu cancerul timpul este esențial. Desi nu este o urgență imediată, de cele mai multe ori, orice moment pierdut este vital. De instituirea precoce a protocoalelor terapeutice depinde rata de success și evident de supraviețuire a pacientului oncologic. Adoptarea protocoalelor Societății Franceze de ORL a fost un gest firesc pe care l-au făcut și alte societăți din țările europene, aceste protocoale fiind primele apărute. Cei care practică chirurgia oncologică ORL aveau nevoie de un sprijin și recomandări pentru a convinge managementul spitalelor că pacienții oncologici nu pot fi amânați. Aceste recomandări sunt valabile atât pentru consultații cât și pentru intervențiile chirurgicale și sunt modificabile în contextul evoluției pandemiei, a mijloacelor tehnice de care dispune fiecare clinică și a cunoștințelor actuale la tema Covid-19. Ele în mod evident trebuie să țină cont de gradul de urgență, de complexitatea intervenției chirurgicale, de riscul contaminării întregii echipe chirurgicale (traheotomie) și de situația locală (dotarea sau nu a spitalelor și a serviciilor de reanimare). Obiectivul este de a limita la maxim riscul de a pierde șansa de vindecare pentru pacientul oncologic și pentru a anticipa fluxul pacienților cu cancer care va fi la sfârșitul acestei pandemii.
Principala recomandare a acestor ghiduri este definirea a 3 grupuri de pacienti, în funcție de posibilitatea de amânare.
Grupul A: urgență vitală (dispnee, hemoragie)
-Se va acționa fără amânare
Grupul B: Oncologia cu riscul de inoperabilitate la termen scurt (4 săptămâni):
cancerul mucoaselor căi respiratorii superioare (laringe, faringe, etc), cancerul glandelor salivare evolutiv, cancerul cutanat evolutiv.
În cazul în care nu este necesară traheotomia:
- În limita posibilităților, să nu se amâne intervenția chirurgicală
- Efectuarea tuturor investigațiilor în regim de internare continuă (imagistică / îngrijirea dinților până la RT / montare cateter central) pentru a limita circulația pacientului.
- În caz de imposibilitate de internare a pacientului din cauza epidemiei se va reorienta pacientul la un alt centru ce ar putea asigura chirurgia oncologică
În cazul în care este necesară traheotomia există un risc important de contaminare a personalului medical.
Grupul C: oncologie cu risc scăzut de inoperabilitate (6-8 săptămâni):
cancerele tiroidiene bine diferențiate, cancerele cutanate neevolutive: carcinomul bazocelular, unele cancere ale glandelor salivare sau nodulii atipici ai glandelor salivare fără criterii pentru malignitate, leziunile leucoplazice ale corzilor vocale. Acești pacienți se vor evalua dupa 6-8 săptămâni și se va lua decizia ținându-se cont de evoluția pandemiei Covid-19.
Există și recomandări tehnice legate de modul de abordare a urgențelor, de efectuare a controalelor și de rezolvarea eventualelor complicații apărute în timpul tratamentului oncologic.
- Nu trebuie neglijat rolul comisiei oncologice în evaluarea fiecărui caz în parte. Comisia oncologică este cea care decide strategia terapeutică multidisciplinară pentru pancienții cu neoplazii și decizia ei trebuie să fie punctul de plecare în abordarea acestor pacienți. Un exemplu lăudabil este efortul comisiei oncologice ORL din cadru Spitalului Clinic Colțea care, în condițiile distanțării sociale și a lucrului online, nu și-a încetat activitatea. Astfel, am putut trata de la începutul pandemiei peste 200 de pacienți neoplazici care au suferit intervenții chirurgicale majore și apoi au intrat în fluxul tratamentului multimodal oncologic din cadrul Spitalului Clinic Colțea. Știu că același lucru s-a întamplat și în marile institute oncologice din țară și în clinicile ORL cu tradiție în abordarea neoplaziilor cervico-faciale.
La începutul stării de urgență, panica era imensă și lipsa materialelor de protecție era unul din motivele de stres. Cu eforturi importante am reușit să facem rost de fonduri cu care am cumpărat materiale de protecție (combinezoane, măști, viziere) pe care le-am trimis în teritoriu. Știu că nu am reușit să trimitem peste tot, dar am încercat să repartizăm aceste ajutoare și în funcție de numărul de cazuri din regiunile respective.
Am fost plăcut surprins să constat, mai ales la începutul pandemiei, o solidaritate cu corpul medical. Am primit ajutoare de la societăți comerciale care nu aveau legătură cu lumea medicală dar au vrut să facă ceva pentru a ne fi alături. În acest fel am reușit să depășim momentele inițiale de panică și să ne organizăm pentru a putea face față acestei noi provocări.
Dacă vorbim de dotări trebuie să spun că s-au făcut progrese notabile în ultimii ani atât în clinicile mari dar și în secțile de ORL din spitalele județene. Avem o evidență relativă a dotărilor din teritoriu în special a spitalelor de stat și trebuie să spun că repartizarea teritorială a noilor tehnici de diagnostic și tratament este mult superioară și uniformă comparative cu anii anteriori.
Sigur, tehnologiile de vârf sunt încă o dorință neîmplinită în multe clinici care ar avea potențialul uman să valorifice aceste progrese în slujba vindecării bolnavilor. Mă refer la sistemele de neuronavigație din chirurgia endoscopică a rinobazei, la tehnicile Laser. Tehnicile minimin invazive din chirurgia cervico-facială, cu beneficii notabile pentru pacient dar și pentru reducerea costurilor de spitalizare sunt încă dorințe neimplinite. Mă refer la chirurgia robotică, chirurgia transorală TOUSS (tehnica realizată în premiera pentru Europa de Est în Clinica ORL Colțea), chirurgia endoscopică a otobazei, chirurgia transorală a glandei tiroide.
