Dr. Mioriţa Toader
dr. Toader Corneliu, dr. Şerbănică Andreea,
Simptomatologia copiilor cu SARS-CoV-2 este mai uşoară decât în cazul adulţilor, fiind în mare parte asimptomatici sau având simptome uşoare de infecţii de tract respirator superior asociat destul de frecvent cu o simptomatologie digestivă.
Cazurile grave sunt din fericire foarte rare în cazul copiilor, iar complicaţiile pot să apară atât în timpul unui episod acut, dar şi la distanţă, printre cele mai de temut fiind sindromul inflamator multisistemic, Kawasaki-like.
Există diferenţe în cazul copiilor şi adolescenţilor, în ceea ce priveşte expunerile la diferiţi agenţi patogeni (bacterii, virusuri, fungi, etc.). Impactul infecţiilor respiratorii observate frecvent în perioada copilăriei şi interferenţele virale şi imunologice au suscitat un interes ştiinţific uriaş. Aceste infecţii sunt mai frecvente la copii şi sunt localizate preponderent la nivelul căilor respiratorii .Toate acestea conferă gazdei o anumită protecţie ca urmare a răspunsurilor imunologice mediate umoral, celular sau, uneori, a reacţiilor imune încrucişate faţă de unele coronavirusuri cu care copilul a intrat în contact în cursul îmbolnăvirilor anterioare. În această manieră, se explică de ce unii copii pot avea prin reacţii încrucişate, titruri de anticorpi împotriva SARS-CoV-2.
Copiii prezintă o colonizare virală şi bacteriană semnificativă la nivelul mucoaselor, ceea ce limitează colonizarea şi dezvoltarea noului tip de coronavirus.
Conform datelor publicate până în prezent, riscul cel mai mare îl au persoanele vârstnice şi persoanele care au anumite comorbidităţi. Chiar dacă populaţia pediatrică pare a fi cea mai puţin afectată categorie, SARS-CoV-2 poate să îi pună în pericol pe copiii care au o serie de alte afecţiuni, iar imunitatea lor este foarte scăzută. Nu este de neglijat faptul că în cazul copiilor, comorbidităţi precum diabetul, obezitatea, bolile cronice renale sau hepatice, HTA, etc., sunt mult mai rare şi în plus copiii au o stare de sănătate mult mai bună decât a adulţilor. Sunt studii care arată că există diferenţe ale răspunsului imun ce sunt explicate prin activitatea şi rolul timusului în perioada copilăriei. Copiii prezintă un răspuns imun înnăscut puternic. Aceştia au în mod particular, fiziologic, un procent crescut de limfocite, un număr crescut de limfocite T și B şi de celule natural killer.
Simptomatologia la copii
Simptomatologia este comună cu simptomatologia gripei; diferenţele fiind aproape inexistente.
Diagnosticul de certitudine se stabileşte prin testare RT-PCR.
Cu toate acestea, din datele publicate până în prezent, aflăm că mai mulţi copii cu COVID-19 au prezentat febră, tuse, diaree, vărsături, dureri abdominale, dureri de cap, dureri de gât în momentul diagnosticului. Cu toate acestea se consideră că procentul este nesemnificativ. Copiii pot şi ei prezenta stare de oboseală, dureri musculare, stare generală alterată; în cazurile severe au prezentat pneumonie şi insuficienţă respiratorie acută.
Este prezentă o incertitudine în ceea ce priveşte copiii asimptomatici, în ce manieră, în ce măsură aceştia pot transmite boala.
Răspunsul terapeutic este diferit la copii faţă de adulţi şi nu sunt cunoscute sechelele pe termen mediu şi lung care să urmeze după infecţie.
Clasificarea cazurilor de infecţii cu SARS-CoV-2 la copil
Potrivit Societăţii Italiene de Boli Infecţioase Pediatrice, care a publicat în septembrie 2020 o lucrare în prestigioasa publicaţie British Medical Journal, există 5 tipuri de cazuri de infecţie cu noul coronavirus la copil:
- caz asimptomatic
- caz uşor
- caz moderat
- caz grav
- caz critic
1. Caz asimptomatic: infecţie care este identificată în timpul unui screening sau a unor investigaţii, în absenţa simptomatologiei
2.Caz uşor:
- este prezentă febra şi/sau astenia şi/sau simptome ale tractului respirator superior
- sunt absente modificările radiologice/ecografice, în situaţia în care ele sunt efectuate
3.Caz moderat:
- febra şi/sau astenia
- semne sau simptome respiratorii (tuse, simptome uşoare)
- dificultăţi alimentaţie
- pneumonie depistată radiologic
4.Caz grav:
Febra şi/sau tuse împreună cu cel puţin una dintre următoarele:
- SaO2 < 92% în aerul ambiant
- suferinţă respiratorie severă (geamăt respirator, bătăi ale aripilor nazale, tiraj supraclavicular/suprasternal/intercostal), cianoză, episoade de apnee
- tahipnee evaluată în apirexie/afebrilitate şi absenţa plânsului (frecvenţa respiratorie peste 60 respiraţii/min sub 3 luni; mai mult de 50 respiraţii/min între 3-12 luni; peste 40 respiraţii/min între 1-5 ani; peste 30 respiraţii/min peste 5 ani
- semne sistemice de agravare: somnolenţă, letargie, convulsii, deshidratare
5.Caz critic:
- sindrom de detresă respiratorie acută
- disfuncţie organ asociată cu sepsis
- şoc septic
- comă
Recomandarea este ca în primele 2 cazuri, asimptomatic şi uşor, monitorizarea să se facă la domiciliu, iar în celelalte 3 situaţii monitorizarea să se facă doar în cadrul spitalicesc.
Din fericire majoritatea copiilor se încadrează în primele 2 tipologii, tranzitor putând să existe şi simptome moderate, dar care au o evoluţie rapid către remitere.
Măsuri de prevenţie-Recomandări generale
Practica ne-a arătat că de foarte multe ori copiii nu respectă regulile de igienă elementare şi regulile de distanţare de unii singuri, de aceea este imperios necesar impunerea obligatorie a măsurilor în rândul acestora. Într-o mare măsură şi copiii şi tinerii pot fi potenţiale surse majore de împrăştiere a virusului în colectivitate, în cadrul activităţilor din timpul lor liber, având mai multe contacte sociale decât adulţii.
Pentru copiii cu vârsta de sub 1 an, cea mai bună imunitate este alăptarea la sân.
Continuarea schemelor de vaccinare pentru copii este de asemenea foarte importantă.
Copiii au un răspuns diferit la stres în comparaţie cu adulţii, de aceea trebuie să încercăm în permanenţă să îi liniştim, mai ales dacă au vârsta la care au întrebări despre coronavirus.
Dacă starea generală a copilului este alterată, copilul zace, refuză alimentaţia, nu se joacă, este apatic, atunci se impune prezentarea cu copilul la camera de gardă în vederea stabilirii unui protocol de diagnostic şi tratament.
Potrivit unor studii, copiii infectaţi pot răspândi virusul SARS-CoV-2 săptămâni întregi, fără a avea simptome de boală. Din moment ce aceştia nu prezintă nici un simptom sau doar simptome foarte uşoare, ei ar putea infecta persoanele din jurul lor timp de mai multe săptămâni, deci, impactul lor epidemiologic este semnificativ.
text adaptat
