Pandemia SARS-CoV-2, responsabilă până la acest moment la nivel mondial de peste 105 milioane de cazuri de îmbolnăviri, soldate cu aproape 2.300.000 de decese, s-a asociat unui consum substanțial de antibiotice, cu precădere pentru tratamentul infecțiilor bacteriene supra adăugate, la pacienții critici din serviciile de Terapie Intensivă. Totodată, unele antibiotice (ca de exemplu Azitromicina) au fost incluse în mod intempestiv în schemele de tratament ale COVID-19, indiferent de existența dovedită sau nu a unei coinfecții bacteriene; sunt studii care apreciază că 91% dintre pacienții cu COVID-19 au primit tratament antibiotic pe parcursul spitalizării.
Chiar dacă întreaga atenție este concentrată asupra tratamentului infecției SARS-CoV-2, apariția manifestărilor digestive a fost semnalată de la bun început, consecință a virusului SARS-CoV-2 și ulterior asociat coinfecțiilor bacteriene, dintre care infecția clostridiană este cea mai frecventă.
Explicația creșterii numărului de cazuri de infecții clostridiene asociate asistenței medicale la pacientul cu COVID-19, este reprezentată de consumul de antibiotice și medicația antivirală. La toate acestea se adaugă supra aglomerarea serviciilor spitalicești, creșterea numărului de zile de spitalizare și dificultățile legate de respectarea măsurilor de izolare a pacienților.
Terenul pacientului este la fel de important - vârsta peste 65 de ani, prezența afecțiunilor cardiovasculare, a diabetului zaharat, insuficienței renale, afecțiuni hematologice maligne, neoplasme solide, chimioterapia acestor pacienți, pacienți cu diabet zaharat, pacienți cu patologie neurologică sau digestivă-boli inflamatorii colice, diverticuloză colică etc.
Se constată apariția cazurilor de infecții clostridiene asociate COVID-19, mai frecvent la femei (60,5%), cu boli cardiovasculare (84,2%), cu afecțiuni neurologice (42,1%), insuficiență renală (31,5%), BPOC (26,3%), neoplazii (21%); vârsta medie a fost de 79 ani.
65,7% dintre pacienții infectați cu Clostridioides difficile și COVID-19, aveau altă spitalizare în ultimele două luni și efectuaseră tratament antibiotic în ultimele două luni. S-a remarcat asocierea diareei clostridiene la pacienții cu pneumonie SARS-CoV-2, atât în formele ușoare (39,4%) cât și în formele severe (31,5%), respectiv la pacienții cu insuficiență respiratorie acută (42,1%).
Din experiența noastră, cazurile care asociază infecția clostridiană au comorbidități cardiovasculare, insuficiență renală, demență sau sechele neurologice invalidante dar și manifestări digestive inițial atribuite coronavirusului SARS-CoV-2. De altfel, este recunoscută acțiunea SARS-CoV-2 asupra imunității, cât și leziunile pe care le creează la nivelul barierei gastro-intestinale, precum și impactul în alterarea microbiotei.
10% din cazurile simptomatice de infecție SARS-CoV-2 asociază simptomatologie digestivă-vărsături, scaune diareice, greață, gust amar, dureri abdominale, peste care se poate suprapune mai ales din a doua săptămână de evoluție, infecția cu Clostridioides difficile.
În concluzie, asocierea SARS-CoV-2 - Clostridioides difficile reclamă o atenție deosebită, cu limitarea antibioterapiei și testarea pentru o posibilă coinfecție cu Clostridioides difficile.
None
Dificultăți suplimentare în cazurile de coinfecție SARS-CoV-2 și Clostridioides difficile
Evenimente
