Dr. Şerban Berteşteanu
Interviu realizat cu Prof. Dr. Șerban Berteșteanu, Președintele Societății de Otorinolaringologie și Chirurgie Cervico-Facială (SORLCCF)
Stimate domnule profesor, se cunoaște faptul că SORLCCF a adoptat ghidul de practică al pacientului oncologic ORL produs de Societatea Franceză de ORL. Puteți vă rog să ne spuneți pe scurt câteva practici noi, conform acestor ghiduri, care aduc beneficii în tratarea pacienților ?
Încă de la începutul pandemiei ne-am pus întrebarea firească: Ce se întâmplă cu pacienții oncologici? Am trăit și încă trăim sub frica contaminării cu virusul SARS-COV2. La începutul lunii martie, în starea de urgență, toate spitalele și-au închis porțile pentru majoritatea pacienților, cu excepția urgențelor, și au început să se organizeze pentru a putea lupta cu noua provocare dată de Covid-19, care , între noi fie vorba, a îngenunchiat sisteme de sănătate mult mai performante decat al nostru. Dacă vorbim despre pacienții oncologici, trebuie să spunem că în lupta cu cancerul timpul este esențial. Desi nu este, de cele mai multe ori, o urgență imediată, orice moment pierdut este vital. De instituirea precoce a protocoalelor terapeutice depinde rata de success și evident de supraviețuire a pacientului oncologic. Adoptarea protocoalelor Societății Franceze de ORL a fost un gest firesc pe care l-au făcut și alte societăți din țările europene, aceste protocoale fiind primele apărute. Cei care practică chirurgia oncologică ORL aveau nevoie de un sprijin și recomandări pentru a convinge managementul spitalelor că pacienții oncologici nu pot fi amânați. Aceste recomandări sunt valabile atât pentru consultații cât și pentru intervențiile chirurgicale și sunt modificabile în contextul evoluției pandemiei, a mijloacelor tehnice de care dispune fiecare clinică și a cunoștințelor actuale la tema Covid-19. Ele în mod evident trebuie să țină cont de gradul de urgență, de complexitatea intervenției chirurgicale, de riscul contaminării întregii echipe chirurgicale (traheotomie) și de situația locală (dotarea sau nu a spitalelor și a serviciilor de reanimare). Obiectivul este de a limita la maxim riscul de a pierde șansa de vindecare pentru pacientul oncologic și pentru a anticipa fluxul pacienților cu cancer care va fi la sfârșitul acestei pandemii.
Principala recomandare a acestor ghiduri este definirea a 3 grupuri de pacienți, în funcție de gradul urgenței.
Grupul A: urgență vitală (dispnee, hemoragie)
- Se va acționa fără amânare
- Dacă este posibil, la internare, PCR + CT toracic.
- În caz că nu este posibil, pacientul este considerat Covid-19 pozitiv: protecția maximă a echipei medicale conform procedurilor elaborate de fiecare centru.
Grupul B: Oncologia cu riscul de inoperabilitate la termen scurt (4 săptămâni): cancerul mucoaselor căii respiratorii superioare (laringe, faringe, etc), cancerul glandelor salivare evolutiv, cancerul cutanat evolutiv.
În cazul în care nu este necesară traheotomia:
- În limita posibilităților, să nu se amâne intervenția chirurgicală
- Efectuarea tuturor investigațiilor în regim de internare continuă (imagistică / îngrijirea dinților până la RT / montare cateter central) pentru a limita circulația pacientului.
- În caz de imposibilitate de internare a pacientului din cauza epidemiei se va reorienta pacientul la un alt centru ce ar putea asigura chirurgia oncologică
În cazul în care este necesară traheotomia există un risc important de contaminare a personalului medical.
Grupul C: oncologie cu risc scăzut de inoperabilitate (6-8 săptămâni): cancerele tiroidiene bine diferențiate, cancerele cutanate neevolutive: carcinomul bazocelular, unele cancere ale glandelor salivare sau nodulii atipici ai glandelor salivare fără criterii pentru malignitate, leziunile leucoplazice ale corzilor vocale. Acești pacienți se vor evalua dupa 6-8 săptămâni și se va lua decizia ținându-se cont de evoluția pandemiei Covid-19.
Există și recomandări tehnice legate de modul de abordare a urgențelor, de efectuare a controalelor și de rezolvarea eventualelor complicații apărute în timpul tratamentului oncologic.
Nu trebuie neglijat rolul comisiei oncologice în evaluarea fiecărui caz în parte. Comisia oncologică este cea care decide strategia terapeutică multidisciplinară pentru pancienții cu neoplazii și ei trebuie să fie punctul de plecare în abordarea acestor pacienți. Un exemplu lăudabil este efortul comisiei oncologice ORL din cadru Spitalului Clinic Colțea care, în condițiile distanțării sociale și a lucrului online, nu și-a încetat activitatea. Astfel, am putut trata de la începutul pandemiei peste 200 de pacienți neoplazici care au suferit intervenții chirurgicale majore și apoi au intrat în fluxul tratamentului multimodal oncologic din cadrul Spitalului Clinic Colțea. Știu că același lucru s-a întâmplat și în marile institute oncologice din țară și în clinicile ORL cu tradiție în abordarea neoplaziilor cervico-faciale.
Având în vedere că infecția cu cu noul coronavirus are ca punct de intrare căile respiratorii, în ce măsură s-a implicat SORLCCF în lupta împotriva acestei pandemii?
SORLCCF a încercat să răspundă semnalelor care veneau din teritoriu și a nenumăratelor întrebări din partea colegilor noștri dar și din partea pacienților. Adoptarea ghidurilor de practică elaborate de țări mult mai lovite de pandemie (ex. Italia, Franța, Anglia) a răspuns într-o oarecare măsură acestor întrebări.
În ultimii ani asistăm la o amplă diversificare a tehnicilor de explorare, diagnostic și tratament din întregul domeniu al ORL-ului. În aceste condiții, cum apreciați că sunt dotările care stau la dispoziție medicilor din România?
Dacă vorbim de dotări trebuie să spun că s-au făcut progrese notabile în ultimii ani atât în clinicile mari dar și în secțile de ORL din spitalele județene. Avem o evidență relativă a dotărilor din teritoriu în special a spitalelor de stat și trebuie să spun că repartizarea teritorială a noilor tehnici de diagnostic și tratament este mult superioară și uniformă comparativ cu anii anteriori.
Sigur, tehnologiile de vârf sunt încă o dorință neîmplinită în multe clinici care ar avea potențialul uman să valorifice aceste progrese în slujba vindecării bolnavilor. Mă refer la sistemele de neuronavigație din chirurgia endoscopică a rinobazei, la tehnicile Laser. Tehnicile minimin invazive din chirurgia cervico-facială , cu beneficii notabile pentru pacient dar și pentru reducerea costurilor de spitalizare sunt încă dorințe neimplinite. Mă refer la chirurgia robotică, chirurgia transorală TOUSS (tehnica realizată în premiera pentru Europa de Est în Clinica ORL Colțea), chirurgia endoscopică a otobazei, chirurgia transorală a glandei tiroide.
Cu toate acestea SORLCCF s-a implicat activ și în fiecare an a sprijinit dotarea unui serviciu de ORL cu aparatura absolut necesară funcționării serviciilor respective. Secțiile de ORL din Oradea, Arad, Craiova au beneficiat de ajutorul SORLCCF.
Există un interes al tinerilor medici de a se îndrepta spre chirurgia rino-sinusală în patologia oncologica?
Ca formator de tineri doctori pot să vă spun că există un interes crescut al tinerilor medici ORL pentru chirurgia endoscopica rino-sinusală. Acesta este un lucru pozitiv mai ales în contextul dotării spitalelor județene cu aparatura necesară. În acest fel putem să aplicăm ghidurile europene de practică în chirurgia endoscopică rinosinusală la nivel național.
Din păcate există un interes scăzut, nu numai în România ci și în țările Europei de vest, pentru chirurgia oncologică cervico-facială. Este o chirurgie de anduranță ce necesită eforturi continue de pregătire și practică. Pregătirea unui tânăr doctor în chirurgia oncologică necesită o perioadă mai mare decât cea a rezidențiatului. Există situații în care eforturile formatorilor și ale rezidenților de perfecționare în chirurgia oncologică se lovesc în teritoriu de o dotare insuficientă din punct de vedere tehnic și al resursei umane, ceea ce stăvilește elanul tineresc de abordare a patologiei oncologice.
Dacă vorbim strict de chirurgia oncologică rinosinusală trebuie să menționez că abordarea endoscopică a tumorilor rinosinusale cu sau fără implicarea rinobazei, trebuie să se facă după stăpânirea tehnicilor deschise, ideal cu sisteme de neuronavigatie și eventual în echipă multidisciplinară, împreună cu neurochirurgul (pentru tumorile ce invadează baza craniului).
