Conf. Univ. Dr. Georgiana-Ozana Tache
După cum s-a mai arătat, masajul este o prelucrare a părţilor moi ale corpului şi se realizează prin acţiuni manuale sau mecanice, fiind efectuat în scop de întreţinere sau cosmetic şi curativ sau terapeutic.
Masajul membrelor inferioare sau al picioarelor se poate realiza atât în întregime, cât şi pe segmente, întâi pe partea posterioară, apoi pe cea anterioară. Membrele inferioare îndeplinesc funcţii statice, dar şi dinamice, astfel încât, structurile lor - sistemul osos, masa musculară, elementele articulare - sunt într-o permanentă stare de suprasolicitare. De asemenea, funcţia sistemului circulator, în special a celui venos şi limfatic, se va modifica atunci când stăm mult timp în picioare sau aşezaţi, la birou. Apare senzaţia de picioare grele sau senzaţia de tensiune, putându-se constata chiar şi o mărire de volum sau dimensiuni, aşa-numitele edeme ale picioarelor. Masajul membrului inferior beneficiază, în general, de manevre precum presiunile alunecate şi frământările profunde, efectuate cu ambele mâini sau prin răsucire.
Pentru masajul părţii posterioare a membrelor inferioare se alege poziţia culcat pe partea anterioară a corpului şi se începe cu regiunea fesieră. Musculatura fesieră beneficiază de manevre de netezire, fricţiuni, frământare (care se execută pe planuri succesive, în special la persoanele obeze), tocatul şi vibraţiile, la care se pot adăuga manevrele speciale. Articulaţia şoldului beneficiază de manevre de vibraţii şi batere. Masajul părţii posterioare a membrului inferior se continuă cu masajul coapsei, care necesită vigoare şi supleţe în execuţie. Masajul coapsei se poate efectua după traumatisme, reumatism degenerativ localizat la nivelul articulaţiilor şoldului şi genunchilor, hipotonii musculare sechelare după accident vascular cerebral, contracturi musculare de diferite cauze, insuficienţă venoasă cronică.
La nivelul gambei, mişcările de masaj încep prin alunecări lungi, pornind de la călcâi spre articulaţia genunchiului. În cazul unui edem al gambei se aplică alunecarea lentă, sacadată.
Se continuă cu masajul părţii anterioare, începându-se cu picioarele şi urmând cu gamba, genunchiul şi coapsa. Se execută manevre care se întind de-a lungul întregului membru, păstrând sensul ascendent, cu efect de facilitare a circulaţiei de întoarcere.
Masajul piciorului se execută minuţios, deoarece se adresează unei zone bogate în reacţii reflexe complexe. Pe acest aspect se bazează şi reflexoterapia.
De menţionat, faptul că, la nivelul piciorului, se află şi punctele de start ale numeroaselor scheme de mişcare, dar şi statice. Mai mult, halucele (degetul mare) joacă un rol important în reprogramarea motorie a mişcării propuse, indiferent de starea grupelor musculare, după o perioadă de repaus.
În cazul unui edem al gleznei se practică masajul circular global al membrului inferior, la care se poate adăuga hidromasajul cu jet de apă. Glezna beneficiază de manevre de netezire, presiuni, fricţiuni, urmate de mişcări pasive şi active.
Masajul genunchiului se execută prin alunecări scurte şi fricţiuni uşoare. Nu se vor aplica manevrele de frământat şi batere. Hidromasajul este util şi recomandat în sindromul algoneurodistrofic al genunchiului.
Alături de mişcările de masaj se indică şi un program de exerciţii care să faciliteze circulaţia venolimfatică şi drenajul edemelor, atunci când acestea s-au format.
Specialiştii recomandă tratamentul complex de întreţinere a picioarelor, alcătuit din şedinţe de limfodrenaj, masaj şi program de exerciţii de gimnastică de întreţinere .
