Serviciul de pneumologie din cadrul Spitalului Monza oferă pacienţilor care se adresează în regim ambulatorial sau pacienţilor spitalizaţi o serie de investigaţii specifice:
1. Evaluare funcţională respiratorie
• spirometrie simplă
• spirometrie cu test bronhodilatator
• peakflowmetrie
• saturaţia oxigenului în sângele periferic
• gazometrie arterială
• test de mers 6 minute
• test cardio- pulmonar de efort (bicicleta)
• poligrafie ventilatorie nocturnă
2. Toracocenteză diagnostică și terapeutică
3. Bronhoscopie flexibilă +/- biopsie bronșică sau brosaj bronșic
4. Evaluare imagistică toracică
• radiografie cardio-pulmonară
• computer tomografie toracică
• bronhoscopie virtuală
Toţi pacienţii care urmează să fie operaţi pe cord sunt evaluaţi din punct de vedere pneumologic. Aceștia vor efectua cel puţin o spirometrie simplă și o radiografie cardio – pulmonară anterior intervenţiei chirurgicale și în funcţie de prezenţa sau nu a unei patologii pulmonare vor continua cu alte investigaţii specifice. Scopul este acela al cunoașterii profilului pacientului, astfel încât managementul postoperator al pacientului să fie cât mai eficient, morbiditatea si mortalitatea cât mai scăzute.
Testarea cardio-pulmonară de efort (CPET)
Testul cardiopulmonar de efort (CPET) este o procedură noninvazivă care evaluează capacitatea individuală de efort și care oferă informaţii diagnostice și prognostice.
Performanţa la efort este rezultanta funcţionării interdependente a patru mari sisteme: cardiovascular, pulmonar, muscular și sangvin.
Studiul răspunsului organismului la efort oferă informaţii superioare celor obţinute în starea de repaus, permiţând o mai bună apreciere funcţională a aparatului cardiovascular. CPET reprezintă o metodă esenţială pentru evaluarea cardiovasculară comprehensivă.
Indicaţii CPET
1. Evaluarea toleranţei la efort
• determinarea gradului afectării funcţionale (peak VO2)
• determinarea factorilor și a mecanismelor fiziopatologice de limitare a efortului
2. Evaluarea intoleranţei la efort de cauză necunoscută
• stabilirea contribuţiei etiologiei cardiace și pulmonare în afecţiuni coexistente
• simptome disproporţionate faţă de rezultatele testelor cardio-pulmonare de repaus
• dispnee neexplicată când testul iniţial cardiopulmonar este nondiagnostic
3. Evaluarea pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare
• evaluarea funcţională și prognostică a pacienţilor cu insuficienţă cardiacă
• selecţia pentru transplant cardiac
• prescripţia antrenamentului și monitorizarea rezultatelor reabilitării cardiace
4. Evaluarea pacienţilor cu afecţiuni respiratorii
• stabilirea gradului afectării funcţionale
• boală pulmonară cronică obstructivă
• stabilirea limitării la efort și evaluarea altor posibili factori contributivi, în special asocierea bolii cardiace ischemice
• determinarea gradului hipoxemiei și necesităţii prescriptiei oxigenoterapiei
• când determinarea obiectivă a intervenţiei terapeutice e necesară și nu poate fi obţinută adecvat de testele pulmonare funcţionale standard
• boală pulmonară interstiţială
• detectarea timpurie a afectării schimburilor gazoase
• monitorizarea schimbului gazos pulmonar
• determinarea gradului hipoxemiei și necesităţii prescripţiei oxigenoterapiei
• determinarea factorilor potenţiali de limitare la efort
• documentarea răspunsului terapeutic la o terapie potenţial toxică
• boală pulmonară vasculară (analiza atentă risc/beneficiu)
• fibroză chistică
• bronhospasm indus de efort
5. Aplicaţii clinice specifice
• evaluarea preoperatorie
• rezecţie pulmonară
• chirurgie abdominală majoră la pacient vârstnic
• rezecţie pulmonară pentru emfizem
• prescrierea programului de reabilitare
• evaluarea pretransplant pulmonar sau cord- pulmon
CPET se poate efectua pe:
• covor rulant
• bicicletă
Există două tipuri de testări:
• incrementale
• constante (folosite în special pentru monitorizarea răspunsului terapeutic)
Se realizează măsurători de bază, în repaus:
• spirometrie
• ECG
• Pulsoximetrie
• consum de O2
• producţie de CO2
Pe parcursul testului pacientul va fi monitorizat electrocardiografic și din punct de vedere al schimburilor gazoase.
CPET permite aprecierea noninvazivă a consumului de oxigen (VO2) și a producţiei de dioxid de carbon (VCO2). Consumul maxim de oxigen (VO2 max) sau capacitatea aerobă este definită ca valoarea atinsă când VO2 rămâne stabil în pofida creșterii intensităţii efortului. În cursul exerciţiului muscular VO2 crește proporţional cu creșterea efortului până la o valoare la care relaţia se aplatizează. VO2 max este indicatorul cel mai fidel al capacităţii de efort fizic al unei persoane.
Pragul anaerob reprezintă nivelul de efort la care musculatura generează cantităţi importante de acid lactic prin devierea anaerobă a metabolismului datorită epuizării ofertei tisulare de O2. Prin tamponarea lactatului în exces de către bicarbonatul plasmatic se generează CO2 și apare hiperventilaţia reflexă. Pragul anaerob indică nivelul maxim de efort la care sistemul cardio- pulmonar poate asigura ţesuturilor o cantitate suficientă de O2 pentru desfășurarea aerobă a metabolismului musculaturii scheletice. Majoritatea activităţilor zilnice se desfasoară la activităţi inferioare pragului de anaerobioză. Pragul de anaerobioză poate fi crescut prin antrenament, crescând capacitatea pacienţilor de a efectua activităţi susţinute la nivel submaximal, îmbunătăţindu-le calitatea vieţii.
CPET este folosită pentru prescrierea programelor de reabilitare cardiovasculară.
În concluzie, măsurătorile variate efectuate în timpul testării cardio-pulmonare de efort permit evaluarea obiectivă a capacităţii de efort, determinarea factorilor limitativi la efort, definirea mecanismelor fiziopatologice subiacente (ca de exemplu contribuţia etiologiei cardiace versus respiratorii în boli coexistente), detectarea timpurie a diverselor boli (ischemie), aprecierea obiectivă a indicilor de performanţă pentru monitorizarea progresiei bolilor și răspunsului lor la tratament.
