Miopia
este un defect al vederii şi
se manifestă prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele
situate la o distanţă mai mare. Aceasta se întâmplă
deoarece razele paralele care vin de la un obiect, atunci când
traversează globul ocular, se focalizează înaintea
retinei, permiţând doar distingerea obiectelor situate la
o distanţă mai mică. Globul ocular al persoanelor
mioape este mai alungit, fiind nevoie de lentile divergente pentru a
corecta vederea, deplasând astfel focarul pe retină. În
jur de 26% din populaţia lumii are miopie.
Miopia se împarte
în două mari clase:
• Benignă (“miopia
şcolarului”) - este descoperită în jurul
vârstei de 6-7 ani, având o evoluţie lent progresivă
până în jurul vârstei de 20-25 ani, când
devine staţionară. Nu ajunge la valori mai mari de –6,00;
-7,00 dioptrii. Miopii au tendinţa de a strânge pleoapele
pentru a vedea la distanţă.
• Malignă
(evolutivă) – este prezentă de la naştere,
evoluează progresiv toată viaţa, putând atinge
valori mari, de –20,00 sau –30,00 dioptrii.
Se
disting trei tipuri de miopie:
* miopie mică
- până la 3 dioptrii;
* miopie de
grad mediu - de la 3 la 6 dioptrii;
* miopie
de grad înalt - mai mult de 6 dioptrii;
*miopie forte – mai mult de 9
dioptrii.
Exista
multe cauze care conduc la apariţia miopiei, însă
dintre acestea medicii le consideră principale pe următoarele:
* predispunere ereditară
* efortul vizual excesiv la distanţă
mică de obiect (fără odihnă pentru ochi şi
la o iluminare insuficientă);
Diagnostic: numai un medic specialist poate determina gradul miopiei
şi poate alege cea mai potrivită metodă de tratament
pentru cazul dat. Examenul oftalmologic efectuat cuprinde:
* verificarea acuităţii vizuale la distanţă fără
ochelari, alegerea dioptriilor necesare dumneavoastră;
* determinarea refracţiei ochilor dumneavoastră (dioptron,
autorefractometru) şi a gradului de miopie; examinarea fundului
ochiului (oftalmoscopia);
*
corecţia
optică se va prescrie doar după un consult oftalmologic
complet, care va include şi administrarea unor picături pt
dilatarea pupilei.
Cele mai comune forme de
corecţie includ purtarea ochelarilor şi a lentilelor de
contact (doar cu lentile divergente), precum şi chirurgie
refractivă oculară (după vârsta de 20 ani,
refracţie stabilă).
Starea vederii pacientului trebuie
urmărită periodic, în funcţie de sfatul
specialistului oftamolog.
Dr.
Carmen Dragne
medic specialist oftalmolog