Hipertensiunea arterială (HTA) are de regulă o evoluţie lungă, ce se întinde pe zeci de ani până la stadiul complicaţiilor severe. În evoluţia HTA pot să apară complicaţii îndeosebi la nivelul organelor bogat vascularizate şi cu necesităţi crescute de oxigen: cord, rinichi, ochi şi creier. Evoluţia bolii poate fi însă modificată de tratament în sensul întârzierii apariţiei complicaţiilor sau chiar al regresiei lor.
Netratarea sau tratarea necorespunzătoare a hipertensiunii arteriale determină instalarea complicaţiilor, nefroscleroza fiind una dintre problemele care pot să apară. Incidenţa bolii creşte peste vârsta de 60 de ani, atunci când se asociază frecvent cu afectarea vasculară coronariană şi cerebrală.
Deşi rinichiul poate avea un rol important în determinarea hipertensiunii arteriale (HTA), el poate fi afectat secundar de evolutia bolii, afectarea renală fiind dependentă de nivelul si durata HTA, precum şi de particularităţile circulaţiei renale. Odată apărute, tulburările funcţionale sau organice ale circulaţiei renale antrenează mecanisme hipertensive intrinseci care menţin şi agravează HTA, iar pe de altă parte induc modificări morfologice globale, care pot duce la apariţia insuficienţei renale cronice.
Cauze
Cea mai frecventă cauză care determină apariţia nefrosclerozei este hipertensiunea arterială. De obicei, nefroscleroza apare după 15-20 ani de evoluţie a unei hipertensiuni arteriale esenţiale cu valori moderat crescute ( media 180-200/100 mmHg).
Nu doar HTA poate să determine instalarea unei nefroscleroze, alte cauze putând duce la afectarea renală, şi anume:
• sclerodermia
• nefrita de iradiere
• sindromul hemolitic uremic
• vârsta înaintată
Primele leziuni renale care se constituie în evoluţia HTA esenţiale (HTAE) sunt la nivel vascular. Leziuni iniţiale, de arterioscleroză hipertensivă, predomină la nivelul arterelor interlobulare şi arteriolelor aferente. Când aceste leziuni sunt extinse şi se însoţesc de un grad de modificări de parenchim renal, apare nefroangioscleroza.
La leziunile vasculare renale, specifice HTA, se mai pot adaugă leziuni de ateroscleroză de arteră renală, cu diverse grade de stenoză, care prin mecanism ischemic agravează evoluţia HTA.
Mecanismul prin care HTA produce alterarea progresivă a structurilor şi funcţiei renale a fost considerat mult timp cel ischemic, ca urmare a leziunilor vasculare. În ultimii ani, progresia leziunilor este atribuită şi hiperperfuziei glomerulare, care produce injurie glomerulară. Atunci când autoreglarea renală este redusă sau există o vasodilataţie a arteriolei aferente, creşterea tensiunii arteriale sistemice se transmite efectiv la capilarul glomerular şi prin expunerea glomerulului la o presiune ridicată şi barotraumă, se produce injuria glomerulară.
Stabilirea diagnosticului
Diagnosticul poate fi sugerat de următoarele elemente:
• istoricul unei evoluţii îndelungate a HTAE
• antecedentele familiale de HTA
• descoperirea unor factori de risc vasculari (fumat, obezitate, diabet zaharat)
• existenţa, în momentul examinării, a unei insuficienţe renale progresive
• absenţa unor afecţiuni la nivel cardiovascular, renal sau vascular
Dintre examenele paraclinice, importante pentru diagnostic sunt :
• examenul urinii: poate să evidenţieze existenţa unei hematurii microscopice, a unei leucociturii moderate, precum şi existenţa unei proteinurii
• explorarea funcţiei renale: evidenţiază progresia lentă spre insuficienţa renală
• examenul fundului de ochi: este important pentru aprecierea prognosticului şi evoluţiei bolii
• examenul radiologic
• ecografia
Tratamentul nefrosclerozei
Obiectivele tratamentului sunt încetinirea evoluţiei bolii şi prevenirea complicaţiilor sale la nivelul organelor ţintă.
Pe lânga regimul igieno-dietetic, este necesară tratarea HTAE prin administrarea de medicaţie hipotensoare.
Tratamentul are ca obiectiv reducerea valorilor tensiunii sub 130/80 mmHg, în funcţie de riscul cardio-vascular, cerebral sau renal.
Medicaţia hipotensoare trebuie:
• să aibă un efect hipotensor eficace;
• să nu scadă debitul sanguin renal şi filtrarea glomerulară
• să aibă un efect renoprotectiv;
• să aibă un efect antiproteinuric;
• să împiedice remodelarea vasculară sistemică şi renală
• să aibă un efect protectiv cardiac şi cerebral
În lipsa unui tratament adecvat al nefrosclerozei, evoluţia bolii duce spre insuficienţa renală şi spre apariţia complicaţiilor cerebrale şi cardiovasculare.
