Boala Basedow asociază două afecţiuni: exoftalmia (proeminenţă anormala a unuia sau ambilor ochi în raport cu orbita) şi hipertiroidismul (creşterea secreţiei hormonilor toroidieni). Ea apare în principal la femei între 30-40 ani.
Exoftalmia se poate instala înaintea manifestărilor de hipertiroidie, simultan sau cel mai frecvent, după diagnosticul hiperfuncţiei glandei tiroide. Afectarea oculară apare independent de suferinţa tiroidei şi nu este cauzată de aceasta. Se pare că atât afectarea oculară cât şi cea a tiroidei sunt cauzate de o afecţiune autoimună care atacă aceste structuri prin intermediul anticorpilor.
Manifestările oftalmologice apărute în cadrul bolii Basedow sunt cauzate de infiltrarea ţesuturilor din interiorul orbitei şi a pleoapelor cu acumulări de substanţe organice care atrag apa.
Semnele şi simptomele afectării oculare
Manifestarile oculare sunt variabile; în puţine cazuri se ajunge la ultimele stadii de boală. Primele manifestări sunt cele legate de inflamarea şi infiltrarea ţesuturilor; urmează apoi un stadiu cronic în care ochiul s-a liniştit dar poate persista o sechelă a afectării anterioare.
• În primele stadii apar doar simptome ale bolnavului:
- senzaţia de iritaţie oculară; - senzaţia de ochi uscat; - privirea fixă, strălucitoare; - dureri oculare.
• Apar apoi:
- edemul pleoapelor (pungi sub pleoape); - roşeaţa ochilor; - retracţia pleopelor. - exoftalmia.
• Când sunt afectaţi muşchii extraoculari, intervin:
- deviaţia ochilor (strabism) sau limitarea mişcării ochiului în anumite direcţii; - vedere dublă.
- În stadiile avansate, apare scăderea vederii prin afectarea corneei sau a nervului optic (de obicei în acest moment exoftalmia este foarte marcată).
Boala poate fi totuşi stăpânită în ultimă instanţă şi nu are acelaşi prognostic în cazurile grave ca în trecut.
Centrul de diagnostic MRINI (Constanţa)