Conf. Univ. Dr. Georgiana-Ozana Tache
: Programul kinetoterapeutic sau exerciţiile fizice şi sarcina
Preocupările specialiştilor pentru sănătatea femeii gravide s-au adresat necesităţii şi utilităţii unui program de kinetoterapie, dar şi existenţei unor probleme de patologie asociate sarcinii. Exerciţiul fizic la femeia gravidă presupune inducerea unor modificări. Apare astfel întrebarea dacă există sau nu competiţie între musculatura maternă pentru fluxul sanguin, aportul de oxigen şi de glucoză şi musculatura striată implicată în activitatea fizică.
De asemenea, specialiştii s-au preocupat şi de eventuala influenţă negativă a hipertermiei induse de efort asupra produsului de concepţie. Studiile efectuate au arătat însă că nu există nici unul dintre riscurile menţionate, iar efectele exerciţiului fizic nu sunt decât benefice. În cele ce urmează vă vom oferi argumentele, documentate ştiinţific şi dovedite practic, ale avantajelor practicării unui program kinetoterapeutic în sarcină.
Kinetoterapia sau gimnastica în sarcină scade riscul de avorturi spontane cu cariotip cromozomial normal, scade rezistenţa la insulină, existentă în trimestrul trei de sarcină, scade riscul de feţi mari pentru vârsta gestaţională, atât prin ameliorarea toleranţei la glucoză, cât şi prin reducerea depozitelor de grăsimi.
Exerciţiul fizic ar trebui să devină parte componentă a modului de viaţă al femeii gravide, deoarece realizează aşa-numita condiţionare fizică aerobă la efort.
Condiţionarea fizică la efort presupune antrenament în vederea adaptării la efort, cu modularea răspunsurilor aparatelor şi sistemelor în repaus şi la solicitare.
Programul kinetoterapeutic scade riscul instalării depresiei şi a stării de anxietate la viitoarea mamă, cu influenţarea favorabilă a stării psihice postpartum.
Practicarea exerciţiilor fizice menţine tonusul fizic şi psihic al viitoarei mame, în special în postpartum, asigurând şi reducerea riscului de incontinenţă urinară care s-ar putea instala după naştere. Programul de exerciţii indicate este adaptat pentru femeia gravidă la răspunsul organismului la efortul fizic, fiind de 70-75% din alura ventriculară maximă, ceea ce este asemănător cu cel al femeii negravide. Măsurarea parametrilor cardiorespiratori a arătat aceleaşi variaţii ca şi la femeia negravidă.
Orice tip de exerciţiu este folositor, existând totuşi reţineri privind sporturile cu impact crescut asupra organismului, cum ar fi schiatul pe pante abrupte, alpinismul, alergarea în ritm alert, sprintul, ciclismul pe teren denivelat.
Nu se recomandă începerea practicării unui sport solicitant sau nou pe durata sarcinii. Activitatea fizică a femeii gravide trebuie să corespundă cu cea de dinaintea sarcinii, atât ca domeniu sportiv, cât şi ca intensitate. Pentru o femeie care nu a urmat un program de exerciţii fizice constant înaintea sarcinii, se poate începe prin mersul pe jos în ritmul propriu, cu accelerarea ritmului timp de 20-30 de minute, frecvenţa de execuţie fiind de 2-3 ori pe săptămână.
Se mai poate practica înotul, cu efectele benefice ale descărcării de greutatea corpului. Sunt contraindicate scufundările, imersia în apă fierbinte sau rece, sauna. Temperatura apei nu trebuie să depăşească 37°.
Se poate pedala pe bicicleta ergometrică, cu atenţie la poziţia adoptată, evitându-se flexia anterioară a trunchiului, care poate genera durere lombară.
Alte sporturi, cum sunt joggingul, tenisul, antrenamentul de forţă, sporturile de contact, precum volei, baschet, pot fi practicate doar de persoanele antrenate, cu o condiţionare bună la efort şi cu măsuri suplimentare de precauţie.
Articol 55:
Metodologia programului de exerciţii recomandat în sarcină
Precauţii, contraindicaţii
Există anumite principii de care trebuie să se ţină cont la desfăşurarea programului de exerciţii recomandat de specialişti pe durata sarcinii.
Programul de exerciţii fizice se execută de minimum trei ori pe săptămână, pe o durată de cel puţin 20 de minute. Fiecare şedinţă se începe cu 5-10 minute de încălzire, constând în mersul pe jos sau pedalarea la bicicleta ergometrică cu rezistenţă scăzută.
De asemenea, oprirea efortului fizic nu se face brusc, fiind necesară o perioadă de 5-10 minute de răcire/cool-down sau revenire, preferându-se exerciţiile respiratorii şi de stretching. Durata propriu-zisă a exerciţiului, efectuat cu efort intens, nu trebuie să depăşească 15 minute.
Se vor evita perioadele lungi de repaus, în special ortostatismul prelungit, static, fără alte mişcări asociate. După luna a treia de sarcină trebuie evitate exerciţiile din decubit dorsal. Nu se vor practica exerciţiile în atmosferă caldă şi umedă. Se contraindică efortul fizic în timpul stărilor febrile sau al altor afecţiuni intercurente.
Se vor evita activităţile fizice care presupun mişcări sau împingeri bruşte, precum şi cele care necesită flexie completă de genunchi, ridicarea ambelor membre inferioare sau cele de tipul săriturilor, deoarece predispun la dezechilibre accentuate de schimbarea centrului de greutate din timpul sarcinii. De asemenea, se vor evita aplecările complete în faţă, cu flexia şoldurilor.
Pe parcursul desfăşurării exerciţiului fizic este indicat să se monitorizeze alura ventriculară sau frecvenţa cardiacă. Aceasta nu trebuie să depăşească 140/minut. Efortul fizic efectuat pe durata sarcinii presupune o suplimentare adecvată a aportului caloric. Sunt astfel necesare 300 de calorii în mod suplimentar/zi. Cura de slăbire este total contraindicată în timpul sarcinii. De asemenea, este necesară şi o vestimentaţie adecvată, bustieră potrivită pentru a susţine sânii modificaţi în timpul sarcinii, precum şi încalţăminte sport, comodă, care să asigure un sprijin corect al plantei pe sol.
Există o suită de elemente sau precauţii de care trebuie să ţinem cont pe durata desfăşurării programelor de exerciţii: orice fel de scurgeri de lichide din vagin, contracţii uterine persistente, peste 6-8/oră, durere abdominală bruscă sau în zona lombară joasă, sau în regiunea pubiană, absenţa mişcărilor fetale, tumefacţia bruscă a gleznei, mâinilor şi feţei, cefalee severă, bruscă, însoţită sau nu de tulburări vizuale, senzaţie de oboseală, vertij, creşteri ale frecvenţei cardiace şi/sau ale tensiunii arteriale care se menţin şi după oprirea exerciţiului, bătăi cardiace neregulate, durere toracică, anginoasă sau nu.
Contraindicaţiile programului de exerciţii fizice în sarcină sunt: hipertensiunea indusă de sarcina, ruptura membranelor înainte de termen, naşterea prematură, incompetenţa colului uterin, hemoragii de trimestrul doi sau trei, întârzierea în creşterea intrauterină, câştigul ponderal insuficient, sub un kg/lună în trimestrul doi şi trei.
În ultimele săptămâni de sarcină se recomandă prudenţă la exerciţiile efectuate din ortostatism, existând riscul scăderii debitului cardiac.
