Vederea binoculară reprezintă capacitatea de a percepe ca o singură imagine imaginile recepţionate de fiecare ochi în parte. Vederea binoculară nu este înnăscută, ci se formează în primele luni de viaţă şi se dezvoltă cel mai frecvent până la vârsta de 5 ani. În tot acest interval, vederea binoculară este o funcţie fragilă, astfel că orice deficienţă a ei trebuie diagnosticată şi tratată cât mai devreme.
Vederea binoculară are 3 grade:
- percepţie simultană;
- fuziunea (suprapunerea) celor 2 imagini la nivelul creierului;
- vederea în spaţiu (stereopsia).
Prezenţa celor 3 grade ale vederii binoculare reprezintă capacitatea aparatului vizual de a percepe în relief obiectele tridimensionale, permiţând aprecierea distanţei şi a adâncimii.
Prezenţa vederii binoculare este condiţionată de anumiţi factori: acuitate vizuală bună la ambii ochi, mişcări oculare normale, precum şi absenţa deviaţiilor strabice (ochi paraleli). De aceea, este foarte important să se realizeze consultul oftalmologic chiar şi în primele luni de viaţă, atunci când părintele observă că “ceva nu e în regulă” cu ochii copilului său. Cercetările recente arată că, la nivelul formaţiunilor nervoase superioare, conexiunile binoculare se formează precoce, între 3 şi 7-8 luni de la naştere. Este foarte important momentul în care survine un factor ce perturbă dezvoltarea vederii binoculare, deoarece diagnosticarea şi instituirea tardivă a tratamentului adecvat poate compromite posibilitatea reeducării şi obţinerii unei vederi binoculare normale. Prezenţa strabismului şi/sau a ambliopiei (ochi leneş) afectează vederea binoculară; de fapt, copilul vede cu un singur ochi predominant (creierul neutralizează imaginea provenită de la ochiul leneş) sau vede cu fiecare ochi, dar pe rând.
Consultul oftalmologic la copil se va desfăşura în etape, fiind necesar ca medicul oftalmolog să se împrietenească cu copilul. Un consult oftalmologic complet include: istoricul medical al pacientului, testarea acuităţii vizuale, măsurarea refracţiei oculare, examinarea motilitătii oculare şi examinarea biomicroscopică a polului anterior, precum şi a fundului de ochi.
Scopul consultului oftalmologic este de a prescrie o corecţie optică adecvată pentru îndreptarea eventualelor vicii de refracţie - hipermetropie, astigmatism sau miopie -, pentru obţinerea unei acuităţi vizuale egale la cei doi ochi (prin ocluzia sau penalizarea ochiului cu acuitate vizuală mai bună), prin exerciţii ortoptice, tratarea strabismului (cu ochelari speciali, care pot avea şi prisme încorporate în lentile, sau prin intervenţie chirurgicală).
Tratamentul trebuie început cât mai devreme, iar părintele trebuie să înţeleagă că niciodată copilul nu este prea mic pentru a purta ochelari sau pentru o intervenţie chirurgicală. Numai dacă tratamentul este instituit precoce, se poate obţine vederea binoculară şi, astfel, copiii vor putea, la maturitate, să urmeze orice profesii îşi doresc (şoferi profesionişti, chirurgi, arhitecţi, cadru militar) şi, nu în ultimul rând, să se bucure de vizionarea unui 3D. Părinţii trebuie să fie conştienţi că nu numai atunci când detectează semne alarmante trebuie să se adreseze doctorului de ochi, ci şi atunci când ei sau rudele apropiate poartă ochelari, au ambliopie, au avut strabism, cataractă congenitală sau tumori oculare.
