Adriana Rimbu Dr.
Este o specialitate imagistică de sine stătătoare aparţinând domeniului IMAGISTICII FUNCŢIONALE (alături de Imagistica prin Rezonanţă Magnetică Funcţională),şi constă într-o evaluare vizuală şi, uneori, cuantificabilă, a funcţiei unui organ sau sistem, cu ajutorul unui trasor radioactiv specific. Este complementară tehnicilor imagistice MORFOLOGICE, ANATOMICE care utilizează radiaţii X (radiologie, computer tomografie),dar şi celor neiradiante (ecografie, imagistică prin rezonanţă magnetică).
Medicina nucleară utilizează proprietăţile unei substanţe radioactive legate de o moleculă medicamentoasă, cu formarea unui radiofarmaceutic, atât în scop diagnostic cât şi în tratament. În ultimii 50 de ani a devenit un element esenţial nu numai pentru diagnosticarea diferitelor afecţiuni, ci şi pentru tratarea lor şi ne referim, în special, la cele oncologice.
Radiofarmaceuticele sunt administrate prin injecţie intravenoasă şi, datorită proprietăţilor lor, se vor concentra într-un anumit ţesut. Prin dezintegrare la nivelul corpului, vor emite radiaţii gamma cu timp scurt de viaţă, detectate cu ajutorul gamma camerei, obţinând imaginea ţesutului investigat - imagine scintigrafică.
Cel mai utilizat radiotrasor este acum Technetium 99m, cu timp de înjumătăţire fizic de 6 ore, energie gamma joasă şi permite, prin legarea de numeroase farmaceutice, explorarea majorităţii organelor şi sistemelor organismului uman, în scopul obţinerii unui diagnostic cât mai precoce.
Examenele scintigrafice pot fi utile pentru:
- Investigarea prezenţei metastazelor osoase (în special în neoplasmele pulmonare, sân şi prostată), a fracturilor, infecţiilor osoase, a tumorilor osoase primitive, a distrofiilor osoase, a artritelor etc;
- Evaluarea funcţiei tiroidiene pentru detecţia unei tiroide hipo- sau hiperfuncţionale, a funcţionalităţii nodulilor tiroidieni („calzi” sau „reci”), detecţia adenoamelor/hiperplazii paratiroidiene;
- Analiza funcţiei renale, chiar şi pentru fiecare rinichi în parte şi chiar la niveluri mari ale creatininei;
- Evaluarea funcţiei cardiace şi a perfuziei miocardice (în repaus şi în condiţii de stres) în cardiopatia ischemică, la pacienţii cu modificări EKG şi precoronarografie, la cei care au suferit un infarct miocardic acut, la cei cu intervenţii chirurgicale cardiace şi la care se pune problema unei restenozări, evaluarea prezenţei „miocardului hibernant” etc;
- Evaluarea perfuziei pulmonare (cu diagnostic în trombembolismul pulmonar, evaluarea preoperatorie a rezervei respiratorii la pacienţii cu cancer pulmonar care urmează să suporte intervenţii chirurgicale tip pneumectomie/lobectomie);
- Evaluarea afecţiunilor digestive: evaluarea patologiei glandelor salivare, a afecţiunilor căilor biliare, detectarea diverticulului Meckel, identificarea locului unei hemoragii intestinale etc;
- Evaluarea perfuziei cerebrale cu diagnosticul diferenţial al demenţelor, a patologiei psihiatrice, determinarea focarelor epileptice, diagnosticul de moarte cerebrală; cu radiotrasori specifici se evaluează sindroamele extrapiramidale cu diagnosticul de boala Parkinson, tumorile cerebrale tip glioame etc.
Medicina nucleară rămâne o tehnică imagistică de avangardă, cu o dinamică de excepţie, în strânsă legatură cu specialităţile clinice, oferind informaţii funcţionale ale diferitelor afecţiuni.
