Adriana Rimbu Dr.
Scintigrafia hepato-splenică şi cea hepato-biliară au reprezentat tehnici intens folosite în diagnosticarea şi stadializarea unui spectru larg de afecţiuni hepatice încă din anii ’70. Apariţia şi dezvoltarea pe scară largă a Computer-Tomografiei (CT) şi, ulterior, a Imagisticii prin Rezonanţă Magnetică (IRM) au dus la scăderea rolului tehnicilor scintigrafice în evaluarea patologiei hepatice, fără a putea suplini însă informaţiile funcţionale oferite de acestea.
Scintigrafia hepato-biliară este o examinare prin care se evaluează funcţia hepatocelulară şi sistemul biliar (intra şi extrahepatic) prin urmărirea, pe de-o parte, a producţiei de bilă, iar pe de altă parte, a permeabilităţii căilor biliare, până la emergenţa acestora, prin coledoc, în intestinul subţire.
Derivaţii acidului iminodiacetic marcaţi cu 99mTc (99mTc-IDA) sunt larg utilizaţi în prezent datorită avantajelor de ordin farmacocinetic şi radiobiologic, ei fiind analogi ai bilirubinei, cu captare şi secreţie similară hepatocitară, dar fără conjugare în sistemul biliar. Principala cale de excreţie a acestor radiofarmaceutice (RF) este cea hepato-biliară (80-90%), cea secundară fiind reprezentată de tractul urinar (10-20%); experienţa clinică a arătat că vizualizarea sistemului hepato-biliar este foarte bună şi la valori ale bilirubinemiei ce ajung până la 5-10 mg% pentru unii derivaţi Tc99m-IDA şi chiar până la valori de peste 20 mg% pentru cele mai noi radiofarmaceutice din această clasă.
Radiofarmaceuticul (derivat IDA-Tc99m) se administrează prin injectare intravenoasă în doză de circa 2-5 mCi, după care se achiziţionează imagini seriate dinamice abdominale timp de o oră. Într-un prim timp se vizualizează concentrarea radiotrasorului la nivel hepatic, schiţarea ulterioară a căilor biliare intrahepatice, a coledocului şi a colecistului, cu evidenţierea, în condiţii normale, la circa 20-30 minute după administrarea RF, a intestinului subţire. Dacă examinarea dinamică menţionată nu conduce la o vizualizare optimă a sistemului hepato-biliar, se efectuează înregistrări secvenţiale tardive suplimentare (mergând până la 24 de ore), care să ajute la stabilirea diagnosticului corect.
Principalele indicaţii ale efectuării studiilor scintigrafice hepatobiliare sunt:
La adult:
1. Evaluarea diskineziilor biliare, cu calcularea fracţiei de ejecţie a colecistului şi evidenţierea unor posibile disfuncţii a sfincterului Oddi;
2. Diagnosticul colecistitelor acute
3. Monitorizarea pacienţilor care au suferit proceduri de derivare a cailor biliare;
4. Vizualizarea fistulelor biliare;
5. Vizualizarea chistelor coledociene;
6. Stabilirea prezenţei refluxului biliar în duodenul proximal şi stomac, după intervenţii chirurgicale gastrice;
7. Evaluarea transplantului hepatic sau a funcţiei hepatice după hepatectomie parţială.
La nou-născuţi este foarte utilă în diagnosticul diferenţial al hiperbilirubinemiei neonatale (icter neonatal) cu diferenţierea între o hepatită neonatală (cu tratament medicamentos) şi o atrezie de căi biliare, a cărei terapie este cură chirurgicală. Pentru copii doza de radiofarmaceutic se calculează pe kilogram corp.
Ca pregătire prealabilă a examinării ar fi de notat faptul că pacienţii necolecistectomizaţi (la care se doreşte urmărirea funcţiei colecistului) nu trebuie să mănânce cu circa 4 ore înainte de examinare.
ana pop
trebuie sa fac scintigrafia hepetica eu am pancreatita cronica si trbuie sa fac un intevent unde aveti studio si cit costa va multumesc anticipat
July 20, 2018, 5:31 a.m.