Abuzul psihologic și emoțional la vârstnici este definit de obicei ca un act realizat cu intenția de a provoca durere sau afectare emoționalã; abuzul psihologic însoțește de regulã abuzul fizic. Exemple curente sunt agresiunile verbale cotidiene în forma amenințãrilor sau insultelor, precum și afirmațiile care umilesc sau infantilizeazã vârstnicul. Amenințarea cu abandonul sau instituționalizarea sunt alte forme importante de abuz emoțional.
Un studiu realizat pe datele provenite de la 4,467 femei și bărbați cu vârste între 60-84 de ani din șapte țări europene (Germania, Grecia, Italia, Lituania, Portugalia, Spania și Suedia) raportează rate ale prevalenței abuzului între 0.7 și 19.4 %. Cele mai înalte rate ale abuzului psihologic și fizic au fost găsite în Suedia (29.7 respectiv, 4 %), ale abuzului sexual în Grecia (1.5 %), ale abuzului financiar în Portugalia (7.8 %) și de rănire în Lituania (1.5 %), fără să fie identificate nicio diferență semnificativă între bărbați și femei. În studii similar realizate în SUA 5–10% din persoanele de peste 65 de ani au fost abuzați de cineva de care depindeau pentru îngrijire sau protecție.
În România, datorită lipsei colectării sistematice a datelor nu se cunoaște rata vârstnicilor abuzați, un subiect care este arareori luat în obiectivul cercetării autohtone. Un studiu arată că 60% dintre respondenții români consideră că mulți dintre vârstnici devin victime ale abuzului din partea îngrijitorilor rude sau profesioniști, 86% consideră că tratamentele improprii, abuzul și neglijarea sunt larg răspândite în cadrul vârstnicilor; de asemenea, risc mediu sau mare pentru vârstnici a fost identificat în următoarele situații: locuințe improprii (84%), lipsa sprijinului pentru nevoi fizice (86%), îngrijiri inadecvate care conduc la probleme de sănătate (84%), abuzul psihologic (76%), abuzul asupra proprietății vârstnicului (78%), abuzul fizic (71%) și abuzul sexual (57%).
Un studiu recent realizat la Iași implicând pacienți îngrijiți într-o clinică de geriatrie a permis prelevarea perspectivei „din interior” a experienței de viață și a dinamicii complexe a vieții vârstnicilor abuzați din România. Întrebarea de cercetare a studiului a fost „care este semnificația și ce presupune experiența abuzului din perspectiva vârstnicilor abuzați?”
Participanți și eșantion
Participanții în acest studiu au fost beneficiarii unui serviciu multidisciplinar complementar psiho-social oferit în clinica de geriatrie din Iasi, România. Vârstnicii au semnat fișele de consimțământ informat după descrierea amănunțită a proiectului, a echipei și a activităților multidiscipliare, precum și a formularelor de cercetare, metoda de analiză și de diseminare asociate. Toți vârstnicii participanți au răspuns fiind internați în Clinică pe perioada studiului.
Beneficiarii erau deja incluși în serviciul complementar multidisciplinar pentru vârstnicii spitalizați suspicionați că ar fi fost victime ale abuzului după ce în prealabil au trecut printr-un protocol de screening și după ce au trecut prin evaluări geriatrice, psihologice și de asistență socială.
Eșantionul a fost compus din 13 vârstnici care au participa la studiu (9 femei și 4 bărbați). Aceștia au reprezentat categoriile eligilibile pentru a fi incluse (vârsta de peste 60 de ani, beneficiari ai serviciilor complementare multi-disciplinare de la Clinica de Geriatrie, fără deteriorări cognitive și cu capacitate verbală bună). Psihologii implicați în serviciul psiho-social au referit documentația pentru studiu. Toți participanții selectați aveau venituri mici sau foarte mici și aveau probleme de sănătate fiind internați în Clinică.
Colectarea datelor
Evaluarea psihologică ale celor 13 participanți a fost realizată de membrii echipei complementare multidisciplinare de servicii psihosociale între iunie-septembrie 2015 în Clinica de Geriatrie.
Rezultate
Textele din interviuri descriu tema „trăiri emoționale ale experienței abuzului”.
Vârstnicii au trăit experiența unor situații dureroase de abuz și au supraviețuit multor emoții și experiențe traumatice. Abuzul îi face să se revolte („îmi vine să strig pentru că au plecat și m-au lăsat singur!”) însă cel mai adesea ei se simt neputincioși în a schimba situația de abuz („nu mai am niciun control”). Abuzul îi izolează de ceilalți membri de familie (care sunt, în multe situații, abuzatorii) „m-am simțit ca un străin în propria familie” sau „nu mi-am văzut fiul de șase ani și nu mai vreau să îl văd”...; abuzul are ca efect trăirea unui sentiment de lipsă a valorii („am simțit că nu mai am nicio valoare”; „nu le pasă de mine, ei nu cred că aș avea nevoie de ajutor”). Indiferent de tipul și durata abuzului, situația are un impact emoțional al unei traume („am suferit o traumă”; „mi-am revenit foarte greu”; „am fost atât de supărat încât am început să mă simt rău și să am atacuri de panică”). Abuzul pare să fie văzut drept un tabu în comunitate și în rețelele apropiate de vârstnici care ajung să trăiască rușinea pentru ceea ce au trăit („mă simt jenat de aceste probleme”) și, cel mai adesea, acesta e singurul motiv pentru care vârstnicii nu denunță situația abuzivă în care trebuie să trăiască.
Discuție
Apariția temerilor este consecința cea mai frecventă a raportării abuzului de către vârstnici. În studiul nostru am identificat, deasemenea, stress emoțional, pierderea încrederii de sine, depresie, izolare socială și creșterea problemelor de sănătate. Am realizat că vârstnicii au avut trăiri de frică și anxietate precum și de izolare și neglijare, vulnerabilitate și sentimentul pierderii propriei valori.
Concluzii
Experiențele vârstnicilor legate de violență și abuz sunt intricate și nu pot fi pe deplin înțelese fără luarea în considerare a contextelor familiale, comunitare, sau societale și a unor aspecte specifice legate de relațiile informale personale sau relațiile familiale, sprijinul formal oferit de organizații sau agenții de servicii, precum și fără luarea în considerare a normelor ideologice, valorile sau modelele instituționale care influențează viața vârstnicilor abuzați.
Aliona Dronic, psiholog la Asociația Psiterra din Iași, Director de programe
Ovidiu Gavrilovici, conf. univ. dr. la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Ioana Dana Alexa, prof. Univ. dr. la Universitatea de Medicinã și Farmacie „Gr. T. Popa” Iași
