Suntem în prag de iarnă, de an nou, moment prielnic din an pentru amintiri nostalgice și planuri de viitor…
Constatăm din ce în ce mai des, cu îngrijorare și teamă, că trăim într-o societate frământată și o lume răscolită, care cere din partea noastră un efort din ce în ce mai mare de adaptare și armonizare, o lume pe care de multe ori ne vine greu să o înțelegem și să o suportăm.
Farmaciști mai vechi, cu experiență, ar dori să revină timpurile în care au fost mulțumiți și respectați, în care profesia de farmacist păstra încă intactă aura de noblețe și de predictibilitate. Farmaciștii mai noi nu cunosc multe din aceste repere, dar o bună parte din ei se văd „plonjați” într-o lume dură, pe care nu și-au imaginat-o în acest fel, o lume pe care nu o înteleg și în care le este foarte greu să se adapteaze.
Pentru toți, provocarea de a face față a devenit din ce în ce mai insuportabilă, dar prea mulți dintre noi continuăm să nu facem nimic altceva decât să așteptăm (probabil că așa am fost obișnuiți în urma perioadei comuniste) ca „cineva“ să vină să ne rezolve problemele, în primul rând cele de legislație, apoi cele de imagine, să repare și –dacă s-ar putea- să șteargă cu buretele toate nedreptățile, toate umilințele, toate pierderile care au avut loc de-a lungul timpului în sfera noastră.
Din păcate, acest lucru este imposibil și pentru a întelege mai bine încă de la început cum stau lucrurile, ar trebui să observăm că în zilele noastre, obținerea unei diplome la încheierea unei facultăți, chiar dacă aceasta a fost foarte grea și serioasă, nu mai îndreptățește pe nimeni să considere că profesia lui se va desfășura lin, protejat, la adăpostul legislației, aplicând doar cunoștințele învățate.
Nu, părerea mea este că o astfel de abordare a trecut, acum vremurile cer mult mai mult din partea noastră și ca în primul rand să ne schimbăm modul în care ne raportăm la lumea în care trăim.
Și-apoi, probleme au fost și sunt de când lumea pe acest pamant, doar că noi ar trebui să facem un efort și să înțelegem cum să ne raportăm la ele, cum să relaționăm, cum să comunicăm într-un limbaj comun.
Dintotdeauna au fost multe nedreptăți, au fost perioade crunte cu războaie, calamități, au existat sclavi, prizonieri, deținuți politici, deportați, oameni chinuiți și situații limită. Și lumea a mers mai departe.
E drept că omul, prin natura sa, își imaginează și își dorește viitorul cât mai sigur, dar dacă acest lucru a mai fost la noi cu putință în anii comunismului, în aceste vremuri a ajuns greu de imaginat și doar un lucru devine din ce în ce mai limpede în această privință: viitorul nostru va fi direct proporțional cu ceea ce vom investi, vom dărui și ne vom implica în el.
În starea noastră naturală, eliberați de prejudecățile care ne fac să credem că suntem plini de nevoi materiale, că cineva ar putea profita de noi, sau că suntem angajați într-o luptă pentru supraviețuire, avem o profesie buna prin excelență– o profesie de bunătate, înțelegătoare, miloasă și iubitoare.
În același timp, din necesitate, ca oameni, suntem o specie de luptători și supraviețuitori.
Atunci când suntem împinși la extreme avem puterea, capacitatea și voința de a ne depăși natura noastră fundamentală și devenim violenți, pentru a ne proteja și a supraviețui. Violența noastră poate fi declanșată de circumstanțe, reale sau imaginare, care considerăm că ne amenință ca indivizi, familii,societăți, organizații.
Alteori, ripostăm prin acte de disperare la unele situații care nu depind de noi, dar indiferent de motivul pentru care renunțăm la bunătatea noastră fundamentală, în aceste momente putem vedea cele mai înfricoșătoare și negative aspecte ale naturii noastre .
Așa se explică de ce avem uneori o placere bolnavă în a condamna, a critica, a arăta cu degetul, a ne îndreptăți/justifica. Nu vrem să ascultăm, să avem răbdare, să ne punem în pielea celui de lângă noi.
Avem o sete continuă de a găsi vinovați, aproape toți, în afara de noi, de la miniștri până la colegii din Colegiul Farmaciștilor, care (poate) au greșit și greșesc în anumite privințe. Și totusi, o astfel de abordare nu ne aduce nici un avantaj pe termen lung și nu rezolvă cu nimic situația gravă în care credem că ne aflăm în prezent.
Suntem și vom fi din ce în ce mai multi farmaciști. Locul și modul în care ne exercităm profesia sunt din ce în ce mai diferite. Interesele și viziunea asupra viitorului nostru de multe ori nu sunt aceleași, dar avem cu toții în comun un deziderat minunat: dorința de a veni în ajutorul semenilor.
Dar, până la a da vina pe alții, ce facem fiecare? Suntem mulțumiți de noi? Am adus și aducem un plus de valoare, un plus de bucurie și nădejde în jurul nostru? Avem oameni care se bucură că existăm și venim în întâmpinarea nevoilor lor?
Poate că pentru a fi împăcați cu noi înșine și cu cei din jur și a răspunde la astfel de întrebări, ar fi potrivit să ne luam un pic de răgaz, oprindu-ne pentru un timp din goana nebună în care ne târăsc cei care ne presează, mereu dispuși să ne prezinte orice situație pe muchie de cutit, ca să analizam onest cât din acest zbucium repezintă cu adevarat un caștig pentru sufletul nostru și pentru cei din jur.
Cât de mult ne costă banii pe care îi facem, oare nu ne costă mai mult decât merită, oare nu ne epuizăm toate resursele interioare pentru ei? Oare nu găsim o cale mai buna de a-i avea?
Cu siguranță că da, dar pentru aceasta avem nevoie de o întorcere la sine, avem nevoie ca accentul preocupărilor noastre să includă și universul nostru interior, abisurile ignorate ale ființei noastre, în care ne găsim sensul, simbolul și rațiunea de a fi. Avem nevoie să înțelegem cat mai repede că singura investitie pe termen lung care nu va da greș va fi investiția în noi.
Da, avem mare nevoie, de o conștiință nouă, superioară, care să ne ajute să ne responsabilizăm îndeajuns de mult încât să ne dorim să luăm în mâini volanul propriei noastre vieți și să nu ne mai mulțumim cu postura de pasageri, cea în care să ne cheltuim energia urmărind mereu pe cei din jur, pe care să îi găsim permanent vinovați de starea noastră.
Totuși, ca să reușim în acest demers, este nevoie să ne schimbăm modul în care ne raportăm la viață, să ieșim total din zona de confort și de siguranță și să înțelegem că lumea prezentă este alta decât cea pe care o cunoaștem când absolvim, este mult mai liberă, mai dinamică, mai provocatoare și cere din partea noastră o mobilizare a resurselor interioare și o dăruire din ce in ce mai mari. Ne cere imperios să devenim din ce în ce mai creativi, mai proaspeți, mai intuitivi, cu noi abordări și modalități de a ne exercita profesia și de a aduce un plus de valoare lumii în care trăim.
Aceasta este modalitatea prin care vom reuși să găsim oportunități, chiar și acolo unde par că nu exista, dar cel mai mare câștig pentru noi va fi acela că viața noastră va deveni alta, axată în primul rând pe noi și pe valorizarea personală și mai puțin pe ceea ce fac alții și– în mod special- cei pe care îi considerăm vinovați, oricât de adevărat ar fi acest lucru.
Și, în încheiere, vă invit să ne inspirăm din natură.
Darwin, în cartea sa „Originea omului” face următoarea observație:
„acele comunități care includ numărul cel mai mare de membri solidari se dezvoltă cel mai bine și au cei mai mulți descendenți“.
Pornind de la această observație, ar fi salutar pentru farmaciștii tineri, supărați pe sistem și foarte activi, să realizeze cât mai repede cât este de importantă asocierea pentru un scop comun. Astfel, să-și propună să transforme energia și patosul din retorica zgomotoasă, care tulbură mințile și inundă zilnic internetul și care deseori nu ne face cinste, în idei constructive și originale, printr-un efort comun de comuniune și nu de dezbinare.
În acest mod ar putea să apară și în grădina noastră asociații profesionale puternice, care să îmbine voluntariatul cu munca zilnică și dăruirea de sine și care, alături de Colegiu și nu împotriva lui, să reușească să promoveze prin inițiative și proiecte valoroase, imaginea farmacistului și locul lui binemeritat în societate.
Atunci când vom fi din ce în ce mai mulți farmaciști care vom înțelege pe deplin că verbul a fi este mai important decât a avea, vom fi din ce în ce mai puțin dispuși la compromisuri și la orgolii deșarte, dar vom fi din ce în ce mai atenți la ceea ce avem noi lumii de oferit, integritatea și demnitatea noastră vor convinge pe cei din jur, iar imaginea noastră va avea enorm de mult de caștigat. De-abia atunci vom putea intrevedea zorile unui nou si promițător orizont pentru profesia noastră.
Farmacist Ana-Maria Stejar, farmacist şef Farmacia Stejara, Roman, jud. Neamţ, Preşedintele Colegiului farmaciştilor Neamţ
