Sorin Godeanu Dr.
Pe plan mondial, diareea este una dintre cele mai comune cauze de morbiditate şi mortalitate la copii. Deşi frecvenţa şi gravitatea BDA sunt strâns legate de sărăcie, găsim această patologie şi în ţările avansate economic.
În România, numărul cazurilor de diaree în rândul copiilor a crescut în ultimul timp nu numai în perioada de vară , ci şi iarna, fiind atipic.
Diareea acută se defineşte ca o emitere frecventă de scaune prea lichide, ce induc pierderea spontană de apă şi electroliţi.
Apariţia şi contaminarea cu anumiţi agenţi etiologici (bacterieni, virali sau parazitari), în familie sau colectivităţi, urmată de interacţiunea dintre factorii locali (aciditatea gastrică, imunitatea locală intestinală - Ig. A secretor, motilitatea intestinală, secreţia de mucus , microflora saprofită intestinală) şi virulenţa germenilor, determină tabloul clinic şi severitatea diareei.
Prezenţa microorganismului induce (după o perioadă variabilă pentru fiecare agent) colonizarea intestinului cu apariţia a două fenomene:
1 Invazia mucoasei, urmată de multiplicarea germenului la nivelul acesteia.
Elaborarea de citotoxine .
Ambele fenomene conduc la apariţia sindromului inflamator acut cu sinteză de kinine şi metaboliţi ai acidului arahidonic, care induc stimularea peristaltismului şi hipersecreţiilor intestinale, cu apariţia diareei.
Tulburările de secreţie şi absorbţie hidroelectrolitice duc la o pierdere acută de apă şi electroliţi odată cu scaunele. Se instalează astfel o deshidratare de tip hiponatremic asociată cu hipocloremie, hipokaliemie şi acidoză. De asemenea, prezenţa vărsăturilor repetate pot spori hipokaliemia, care determină alcaloza.
Clinic, copiii pot prezenta:
scaune apoase multiple, explozive, urât mirositoare
febra, vărsături, colici abdominale, agitaţie
uneori, deshidratare masivă
Dacă diareea persistă peste 6 ore, gura şi buzele sunt uscate, ochii înfundaţi în orbite, pielea flască, fontanela anterioară deprimată, urina concentrată, în cantitate mică şi prezintă somnolenţă anormală sau letargie este necesară prezentarea de urgenţă la cea mai apropiată clinică de pediatrie.
Tratament:
Din experienţa clinică, în această perioadă ne confruntăm cu un număr crescut de sugari şi copii care se prezintă la camera de gardă pentru scaune diareice, care au apărut la câteva zile după ce au fost externaţi din clinica pentru afecţiuni respiratorii moderate sau severe, sau pot chiar fi însoţite de manifestări respiratorii (ceea ce ghidează medicul spre etiologia virală).
Majoritatea copiilor care prezentau vărsături şi un grad de deshidratare crescut au fost reinternaţi. Imediat după internare şi stabilirea conduitei pentru reechilibrare hidroelectrolitică am administrat produsul BIOENT –ELIDOR , iar rezultatele au fost bune.
Acest produs este combinaţia dintre pulberea de ghindă (regăsită şi în compoziţia cărbunelui medicinal) şi probioticul Lactobacilus Bulgaricus.
Pulberea de ghindă îi conferă produsului efectul astringent, antidiareic, antiinflamator, hemostatic, iar asocierea probioticului induce echilibrarea ecosistemului intestinal.
După administrarea Bioent -ului în doze satisfăcătoare vârstei, toţi copiii s-au stabilizat într-o perioadă scurtă (3-6 ore) şi ulterior a apărut chiar pofta de mâncare. Copiii peste 3 ani au răspuns imediat după prima administrare (se poate administra mărunţit şi adăugat într-o linguriţă de miere sau 2 ml de ceai). Prin acest efect a scăzut şi numărul zilelor de spitalizare.
Doza recomandată este de 1cps. la 12 ore şi, la nevoie, maximum 3 cps. pe zi. Nu prezintă reacţii adverse. Recomand administrarea acestui produs în ambulator dacă copiii nu prezintă vărsături accentuate sau febră marcată. De asemenea, administrarea trebuie să fie făcută după apariţia primelor două scaune şi, concomitent, să se administreze soluţii de rehidratare (existente în farmacii) sau ceaiuri neîndulcite de mentă, muşeţel, sunătoare, după care se poate adăuga zeama de orez, supa de morcovi sau zarzavat strecurate şi normal sărate. Cantitatea de lichide administrate trebuie să fie de 100- 110 ml/Kg/zi.
Pentru că boala diareică acută poate fi şi epifenomen într-o afecţiune sistemică, este necesar ca micii pacienţi să fie sub supraveghere de specialitate, deoarece tratarea epifenomenului nu rezolvă evoluţia bolii şi, de multe ori, sunt necesare investigaţii care duc spre afecţiuni respiratorii, boli febrile etc.
