Luna septembrie şi, mai ales, mijlocul ei marchează pentru majoritatea oamenilor sfârşitul vacanţei, iar pentru cei care au copii, pregătirea începerii unui nou an la grădiniţă sau la şcoală.
Pe lângă efervescenţa căutării rechizitelor necesare, părinţii se concentrează şi pe reevaluarea periodică a stării de sănătate a copiilor lor şi, mai ales, a vederii acestora.
Un număr relativ mare de copii sunt diagnosticaţi de la an la an cu diferite vicii de refracţie, adică anomalii ale dimensiunilor axiale şi curburii structurilor intraoculare anterioare, cu rolul unui dioptru pentru focalizarea imaginilor recepţionate la nivelul retinei. În cazul viciilor de refracţie imaginea nu se formează pe retină, ci la distanţă de ea, după cum este vorba despre miopie, hipermetropie sau astigmatism.
Miopia este viciul de refracţie în care imaginea se formează înaintea retinei, ca urmare a unui ax ocular anteroposterior prea lung. Acest defect necesită corecţie optică cu lentile de „minus” pentru obţinerea unei imagini retiniene clare, şi nu a uneia difuze.
Hipermetropia este viciul de refracţie în care focalizarea se face înapoia retinei, ca urmare a unui ax ocular prea scurt. Printr-o acomodare suplimentară, lucru extrem de facil la vârsta copilăriei, imaginea poate fi adusă pe retină, dar nu pentru perioade lungi. Acest defect se corectează cu lentile de „plus”.
Astigmatismul este un viciu mai complex, în care curbura corneo-cristaliniană diferă de la un meridian la altul, imaginea care se formează fiind elipsoidă, fie înaintea retinei, dacă astigmatismul este miopic, fie înapoia acesteia, dacă astigmatismul este hipermetropic.
Consultul oftalmologic în cazul copiilor se face, de regulă, în prezenţa unuia dintre părinţi, care nu trebuie să se arate surprins când copilul greşeşte sau declară că nu vede anumite caractere de la optotip. De multe ori, părinţii nu realizează dificultăţile de vedere ale propriilor copii şi par să minimizeze problema. Încă de la începutul consultului părintele trebuie să înţeleagă că prezenţa sa trebuie să fie discretă, numai pentru a încuraja colaborarea cu medicul şi acceptarea ca pe un joc a manevrelor la diversele aparate de examinare.
Pentru aprecierea exactă a valorii totale a viciului de refracţie este indispensabilă instilarea unor soluţii pentru dilatarea pupilară şi cicloplegie, lucru de care părinţii vor fi avizaţi, căci ei sunt cei care trebuie să înţeleagă primii că picăturile nu fac niciun rău. Ei trebuie să-şi încurajeze copiii să accepte picăturile ca pe nişte banali „stropi de apă”.
Odată stabilită valoarea totală a defectului, se încearcă, într-o altă vizită, un ochelar sau lentile de contact, în baza măsurătorii efectuate.
Cea mai frecventă întrebare a părinţilor este: „Ochelarul trebuie purtat permanent?”
Răspunsul este DA!!! Pentru că, în acest fel, ochiul, în efortul său de a vedea cât mai bine, este susţinut de lentilele prescrise, evitându-se apariţia fenomenelor de tip oboseală precoce şi/sau apropierea excesivă a capului de caiet la lecţii, dureri de ochi sau de cap.
Se vor putea da jos ochelarii atunci când copilul efectuează orele de educaţie fizică şi sport, iar în cazul viciilor de refracţie mai mari se vor prescrie lentile de contact, pentru a uşura participarea activă la jocul organizat.
Corecţia defectelor de vedere asigură în final libertatea de mişcare şi integrare a copiilor noştri.
