Adam Silvia,medic primar medicina de familie Dr.
Sensul etimiologic, al cuvântului “stress” provine din latinescul “stringere”, care înseamnă a strînge, a răni. Termenul a fost folosit în limba engleză încă din sec al XVII-lea pentru a exprima suferinţa , privaţiunea, necazurile, adversitatea, consecinţele unei vieţi dificile.
În timp, medical sau psihologic vorbind, s-a ajuns la ideea că stresul poate antrena pe termen lung şi în mod excesiv, boli somatice şi/ sau boli mintale .
Aspecte ale stresului întîlnite în practica Medicului de Familie:
Stresul Profesional
grija pentru păstrarea locului de muncă ;
grija dupa pierderea locului de muncă;
conflictele de la locul de muncă;
stresul pensionării;
Stresul Familial:
eşecuri sentimentale sau la examene ale tinerilor,
neînţelegerile dintre tinerii căsătoriţi;
adaptarea la statutul de părinţi, la venirea pe lume a primului copil;
stresul emigrării părinţilor şi al dorului de copii , de familie, etc;
conflictele dintre generaţii: părinţi şi copii;
decesul unuia dintre părinţi;
decesul unuia dintre soţi;
Stresul social
efectele crizei economice prin care trecem, criza la care fiecare om se adaptează diferit în funcţie de constituţia psihologică şi gradul în care a fost resimţită de acesta;
grija pentru ziua de mâine, astăzi frecventă;
nesiguranţa tinerilor în găsirea unei locuinţe, a unui loc de muncă;
stresul cauzat de munca excesivă;
stresul cauzat de aglomeraţia din oraşele mari, de lipsa de respect dintre noi şi, de ce nu, de puţina credinţă pe care o avem?
Toate aceste aspecte şi multe altele pot duce la trăiri negative, atunci când nu sunt monitirizate şi mai ales când pacientul încearcă să le depăşească singur . Iar în timp, aceste trăiri se pot transforma în Depresii, Tulburări anxioase, Insomnii, Sindrom de oboseală cronică, de reacţii acute la stres ş.a.
Medicul de familie, prin forma şi rolul lui, consider că trebuie să fie alături de pacient în toate trăirile sufleteşti, deoarece fără un suport moral pacienţii pot reacţiona haotic, alinându-şi suferinţele în alcool, droguri, dependenţe medicamentoase, etc.
În opinia mea cred că cele mai importante calităţi psihologice ale unui medic de familie sunt: răbdarea, dorinţa sinceră de a ajuta pacienţii cu probleme psihologice şi nu în ultimul rând, credinţa şi cultura religioasă a medicului.
În cadrul cabinetului pe care îl conduc am creat o echipă cu doi medici psihiatrii şi un psiholog principal, oameni adevăraţi şi cadre medicale deosebit de competente pentru a rezolva, cu profesionalism într-un cadru civilizat şi plăcut, aceste trăiri negative ale pacienţilor.
De asemenea nu trebuie uitată metoda de terapie Homeopatică, ce tratează, ameliorează afecţiuni psihologice, stări emoţionale, insomnii, tratând organismul ca un întreg. Adevărata bucurie a unui medic este dată de satisfacţia profesională, reuşita sa în readucerea sau ameliorarea stării de sănătate a pacienţilor săi.
Pornind de la această structură lăuntrică a noastră, în aceste vremuri în care oamenii nu sunt “programaţi ” să reacţioneze la stres, noi avem menirea de a le întinde o mână de ajutor cu dragoste şi dăruire.
