Badila Madalina
Testul de paternitate este un test genetic prin care se stabileşte dacă un bărbat este sau nu tatăl biologic al unui anumit copil. Testul ADN este cea mai precisă metodă de determinare a gradului de rudenie. Pentru realizarea lui sunt necesare probe biologice provenite de la prezumtivul tată şi de la copil. Analizarea unei probe de la mamă creşte gradul de confidenţă al testului, însă nu este obligatorie pentru realizarea acestuia.
Informaţia genetică a fiecărui individ este înscrisă în macromoleculele de ADN (acidul dezoxiribonucleic) care este structurat în 46 de cromozomi - 23 proveniţi de la mamă şi 23 de la tată. În fenomenul amplu al reproducerii umane, copiii moştenesc câte un membru al perechilor de cromozomi de la fiecare dintre părinţii biologici.
Testul de paternitate se bazează pe faptul că anumite regiuni din cromozomii umani au o variabilitate naturală în ceea ce priveşte numărul de repetiţii ale unor secvenţe ADN, denumite markeri STR (Short Tandem Repeats). Pe baza acestui fapt, prin utilizarea mai multor astfel de secvenţe, acurateţea de identificare personală creşte enorm în comparaţie cu alte metode. Pentru fiecare marker STR, un individ moşteneşte o alelă (secvenţă ADN) de la mamă şi una de la tată.
Pentru testarea paternităţii se respectă un protocol standard de lucru, care include extracţia ADN din probele biologice, amplificarea într-o singură reacţie a 16 secvenţe (markeri STR) de interes, urmată de analizarea prin electroforeză capilară a acestora. Pe baza acestor markeri se realizează un profil genetic pentru fiecare persoană testată (copil, mamă, prezumtiv tată), după care profilele se compară şi se stabileşte dacă genotipurile presupusului tata corespund cu cele ale copilului. Datele obţinute în urma analizării fiecărui marker sunt prelucrate pe baza distribuţiei statistice a datelor care aparţin tuturor variantelor posibile ale acelei secvenţe într-o anumită populaţie, calculându-se pentru fiecare marker confirmat un indice al paternităţii. Dacă markerii de la tată nu coincid cu cei de la copil, indicele paternităţii este zero. Pe baza valorilor indicilor de paternitate se calculează probabilitatea paternităţii, care este mai mare de 99,9999% în cazul în care aceasta se confirma şi zero (0%) când paternitatea este exclusă.
În concluzie, se poate afirma că rezultatul testării ADN asigură confirmarea paternităţii cu o probabilitate de 99,9999% şi excluderea paternităţii cu o probabilitate de 100%.
La fel cu testarea paternităţii se poate testa maternitatea, analizând profilele genetice ale presupusei mame şi ale copilului. În cazul în care nu se poate obţine o probă de la mamă, analiza se poate efectua prin testarea unei rude directe a presupusei mame (sora, fratele sau mama). În acest caz se va analiza ADN mitocondrial, care se transmite numai pe linie maternă (de la mamă la copil, indiferent de sexul acestuia).
Prin analiza profilelor genetice se poate stabili dacă două sau mai multe persoane prezintă legătură de rudenie frate/soră-soră . Testarea fratriei între două persoane care ipotetic au aceeaşi mamă se poate face prin analiza ADN mitocondrial, care se transmite pe linie maternă. În cazul în care se testează fratria între persoane de sex masculin, în condiţiile în care proba de la presupusul tată lipseşte, se analizează cromozomul Y, care se transmite pe linie paternă.
