Psiholog Fulop Cristina
Un subiect de maxim interes pentru mămicile nevoite să se reîntoarcă la serviciu când micuţul este încă incapabil să vorbească şi să-l lase supravegheat de o bonă este legat de procedura de alegere a acesteia şi de cum anume îşi va da seama dacă ceva este în neregulă în felul în care bona se ocupă de copil ulterior.
Este important ca, atunci când alegeţi persoana, să-i cereţi recomandări. Dacă nu are, nu uitaţi de testarea psihologică, în care vă recomand să vă implicaţi activ: duceţi-vă personal cu ea la psihologul care urmează să o testeze şi discutaţi cu acesta după testare! Examinarea psihologică este la fel de importantă ca şi investigarea stării de sănătate.
Staţi împreună cu ea şi cu copilul în diverse situaţii, atât în casă, cât şi în alte locuri pe care ea le va frecventa cu copilul, pentru a-i vedea reacţiile şi comportamentul în cât mai multe circumstanţe!
Împrieteniţi-vă cu alte mămici cu copii care frecventează aceleaşi locuri de joacă ca şi copilul dumneavoastră! Acestea v-ar putea informa în legătură cu neregulile care ar putea apărea în comportamentul bonei faţă de micuţ.
De asemenea, nu este de neglijat nici varianta supravegherii video a locuinţei dumneavoastră, însă asta nu va rezolva în totalitate problema.
Foarte important însă este să vă cunoaşteţi foarte bine copilul şi să fiţi atentă la el, ca să puteţi sesiza orice modificare care ar putea fi pusă pe seama unui abuz de orice fel.
Câte forme de abuz există şi care sunt semnele abuzului la copilul cu vârsta cuprinsă între 1 şi 3 ani? Amintesc aici cele patru forme de abuz: fizic, emoţional, sexual şi neglijarea.
cea mai evidentă formă de abuz este cel fizic, având drept consecinţă vătămarea fizică, evidente fiind semnele de tipul: vânătăi, înţepături, fracturi, arsuri etc., pe care le puteţi observa relativ uşor pe corpul copilului. Mai departe, ce este de fapt abuzul emoţional? Este cel mai greu de identificat şi este definit de orice comportament nepotrivit al adultului faţă de copil (orice reacţie sau comportament care are ca scop controlarea, supunerea prin frică , intimidarea, umilirea, cultivarea sentimentului de vinovăţie, coerciţia, manipularea); are importante implicaţii negative asupra personalităţii în formare a copilului, cu risc mare de afectare în dezvoltarea sa fizică, psihologică şi socială.
Semnele abuzului emoţional cuprind manifestări ca: scăderea calităţii somnului (somn agitat, diminuarea numărului de ore de somn, pavor nocturn), creşterea agresivităţii (faţă de alţi copii, adulţii din jur, jucării) şi a autoagresivităţii, reacţii impulsive şi de nesupunere, apariţia tendinţei de a provoca conflicte sau, dimpotrivă, reacţii şi comportamente pasive, plâns facil şi nejustificat, izolare, dorinţa de a fi în permanenţă în prezenţa mamei şi, cel mai grav, apariţia de afecţiuni somatice (tulburări gastrice, febră).
Abuzul sexual se asociază frecvent cu celelalte tipuri de abuz şi este trăit extrem de traumatic de micuţ, cu repercusiuni grave asupra întregii sale evoluţii psihologice şi fizice. Copiii pot fi abuzaţi sexual încă de la vârste foarte mici. Semnele sunt aceleaşi ca şi în cazul abuzului emoţional, mai frecvente fiind cele de tipul izolării şi somatizările.
Neglijarea înseamnă că bona nu-i asigură copilului îndeplinirea nevoilor fizice şi emoţionale. Aceasta îmbracă diferite forme, de la neasigurarea unei alimentaţii corespunzătoare, neasigurarea unei îmbrăcăminţi adecvate, dezinteres faţă de starea copilului atunci când este bolnav, până la lipsa de preocupare pentru calitatea timpului petrecut împreună cu copilul sau insuficienta supraveghere a acestuia.
Deci, nu uitaţi, toate formele de abuz au consecinţe emoţionale grave, afectând în mod esenţial dezvoltarea copilului dumneavoastră! Prin faptul că efectele sunt importante, numeroase şi profunde, este necesară intervenţia rapidă şi adecvată încă de la primele semne.
