Redactia Saptamana Medicala
Accidentele rutiere - mecanisme de producere şi efecte traumatologice
În practica curentă a unei clinici de recuperare medicală, o categorie importantă de pacienţi o constituie cei care au nevoie de recuperare posttraumatică. Aceşti pacienţi au nevoie de o abordare interdisciplinară, începând cu medicina de urgenţă, chirurgia ortopedică, chirurgia plastică şi reconstructivă, neurochirurgia, recuperarea şi reabilitarea fizică medicală până la reintegrarea socioprofesională.
Accidentele traumatice sunt evenimente care depăşesc posibilitatea de reacţie, se desfăşoară într-o manieră subită şi imposibil de anticipat, fiind experienţe violente în cursul cărora integritatea fizică a persoanelor implicate este ameninţată.
Traumatismul poate fi provocat direct sau indirect, prin lovire, cădere, decelerare, cu obiecte penetrante, tăioase, contondente, care pot cauza producerea de contuzii, plăgi, hematoame, arsuri, entorse, luxaţii şi fracturi.
Leziunile provocate de traumatisme pot interesa ţesuturile moi (piele, ţesut conjunctiv, muşchi), structurile scheletale (oase şi articulaţii) până la structurile vitale (vene, artere, nervi, organe interne).
Traumatismele provocate de accidente rutiere
Mecanismele de producere a traumatismelor în accidente în care sunt implicaţi pietoni
Mecanismele unui accident rutier condiţionează tipurile de traume posibile. Accidentele cel mai des întâlnite sunt cele survenite din cauza vitezei mari şi cele în care sunt implicaţi pietoni.
În cazul în care în accident sunt implicaţi pietoni se poate vorbi despre două surse de traumatism:
primar – traumatismul prin care pietonul este lovit de autovehicul;
secundar – în care pietonul este proiectat/basculat şi va suferi un traumatism prin cădere.
Ordinea autovehiculelor ca factori de producere a traumatismelor pietonilor este următoarea: biciclete, scutere, motociclete, autoturisme, autoutilitare, camioane.
În cazul unui accident între un autoturism şi un pieton, foarte importantă este viteza autovehiculului şi statura pietonului.
Pietonii de statură mică sau copiii sunt loviţi în partea superioară a corpului (torace, braţe, cap);
Pietonii de statură înaltă sunt loviţi în partea inferioară a corpului (şold, coapsă);
Autoturismele care rulează cu viteză mică proiectează pietonul în direcţia sa de înaintare;
Autoturismele care rulează cu viteză mare „seceră”, basculează pe capotă, apoi proiectează pietonul.
Mecanismele de producere a traumatismelor în accidente rutiere care nu implică pietoni
În cazul unei coliziuni frontale, pasagerii vor fi proiectaţi violent către înainte (sensul de deplasare).
Pasagerii autoturismului nu poartă centura de siguranţa
În cazul pasagerilor din faţă, în momentul coliziunii, genunchii acestora se vor lovi de bordul maşinii, poate surveni fractura femurului (prin compresie). Genunchii rămânând blocaţi, toracele se deplasează către înainte, lovindu-se de volan (în cazul şoferului) sau de airbag (viteza cu care se desface un airbag este de 300 km/h) rezultând leziuni la nivelul feţei şi al toracelui. În acelaşi timp, este afectată şi coloana cervicală, prin fenomenul de „biciuire”.
Pasagerii autoturismului poartă centura de siguranţa
În acest caz centura exercită o forţă asupra pasagerului, oprind brusc deplasarea lui în sensul de înaintare în timpul unei coliziuni. Cel mai des se întâlneşte fenomenul de „arsură” pe traiectul centurii şi leziuni ale toracelui şi ale claviculei. Şi în cazul acesta apar leziuni ale coloanei cervicale.
Ne-am dori să nu fie cazul, dar realitatea arata că, în astfel de cazuri, recuperarea medicală posttraumatică are un rol foarte important în reabilitarea funcţională şi refacerea fizică.
