Sef. Lucr. Dr. Ileana Cosmina Filipescu
Capilaroscopia reprezintă un instrument de investigare non invaziv, reproductibil și util, care permite o detectare timpurie și o descriere calitativă a anomaliilor microvasculare prezente la nivel unghial.
Primele modificări ale microcirculației au fost descrise încă din secolul 17, utilizând aparate rudimentare. Ulterior în secolul 19, s-au identificat primele corelații între modificările de la nivelul capilarelor și anumite afecțiuni medicale. Începând cu anii 1980, beneficiind și de aportul tehnologiilor moderne, s-a realizat o descriere morfologică complexă a microvascularizației și s-au decelat modificări specifice în diferite patologii. În boli sistemice care implică și afectare vasculară, anomaliile morfologiei capilarelor pot fi observate cu mult înainte de debutul simptomelor clinice. La pacienții diagnosticați deja cu o patologie sistemică, afectarea capilarelor poate reflecta implicarea organelor interne și ajută la determinarea stadiului bolii.
Există anumite aspecte particulare, numite patternuri, înalt sugestive pentru stadiul de evoluție al sclerodermiei și care se corelează și cu afectarea organelor interne. Cele mai importante modificări capilaroscopice sunt: scăderea densităţii anselor capilare, prezenţa megacapilarelor, a microhemoragiilor sau a capilarelor ramificate.
Încă de la începutul anilor 2000, alterările microvasculare periunghiale au fost descrise în trei pattern-uri sclerodermice diferite.
Pattern-ul precoce: câteva capilare dilatate, rare megacapilare şi microhemoragii, densitate capilară relativ bine păstrată, fără pierderi capilare evidente.
Pattern-ul activ: megacapilare şi microhemoragii frecvente, pierdere moderată de capilare, dezorganizare arhitecturală moderată.
Pattern-ul tardiv: pierdere importantă de capilare cu zone avasculare întinse, dezorganizare arhitecturală marcată, frecvente capilare ramificate megacapilare şi microhemoragii reduse sau absente.
Aceste modificări capilaroscopice tipice se regăsesc la 80-94% dintre pacienții cu SS, dar și în alte patologii autoimune. Un studiu observațional prospectiv efectuat pe 3000 pacienți, urmăriți pe o perioadă de 5.3 ani a identificat patternul specific sclerodermiform la 94% dintre cei cu SS, cu 6 luni anterior apariției manifestărilor specifice. Aceste aspecte s-au regăsit la 71% dintre cei care au dezvoltat DM, respectiv 37% dintre cei cu BMTC (24).
