Pielea este un intermediar al schimburilor permanente dintre mediul intern și cel extern al organismului. Organizarea funcțională și reînnoirea zilnică a stratului cornos conferă pielii capacitatea de a funcționa toată viața ca o barieră eficientă.
Bariera lipidică a stratului cornos
Stratul cornos menține un model de organizare simplă. Spațiile dintre cele aproximativ 15 straturi de corneocite superaplatizate sunt umplute cu un mortar lipidic. Lipidele bipolare se organizează spontan în multiple structuri bilamelare între- și în jurul corneocitelor.
Este menținută o barieră lipidică pentru apă și mulți compuși chimici. Majoritatea materialelor care penetrează, totuși, stratul cornos, se folosesc de regiunile hidrofobe/hidrofile ale lamelelor lipidice pentru deplasare.
Lipidele bilamelare reprezintă 15% din greutatea uscată a stratului cornos. Sunt prezente 3 categorii principale de lipide: ceramide (40-50%), colesterol (20-25%), acizi grași liberi (15-25%). Originea lor este în granulele lamelare și membranele celulelor granulare. Sinteza lor devine deficitară după 40 de ani.
Bariera pielii este solicitată/perturbată frecvent în cursul unei zile (apă, detergenți, solvenți, alte chimice, radiații, traume mecanice, etc.). Dacă defectele repetate sunt reparate insufi-cient, consecința este accelerarea pierderii transepidermice de apă (TEWL).
Răspunsul de reparare al epidermului sub-cornos este unul metabolic coordonat. Crește sinteza și secreția lipidelor funcționale. Timpul necesar pentru restabilirea barierei lipidice (reacumularea lipidelor) variază funcție de vârstă. Adulții tineri restabilesc total bariera în aproximativ 3 zile. Adulții cu vârste peste 75 de ani au nevoie de o săptămână.
Tratamentele topice pentru recuperarea barierei lipidice
Folosesc formule conținând lipide nefiziologice (ex. lanolina, squalan, hidrocarburi, etc.), lipide fiziologice (cele 3 lipide cheie - ceramide, colesterol, acizi grași liberi - în diverse combinații și proporții molare), precum și mixturi între cele 2 tipuri de lipide. Mecanismele de acțiune ale celor 2 tipuri de lipide sunt diferite.
Lipidele fiziologice traversează stratul cornos, pătrund în interiorul celulelor granulare, unde sunt folosite în biosinteza lipidelor necesare reorganizării barierei. Lipidele fiziologice aplicate topic au nevoie de timp pentru repararea barierei, timp necesar pentru transportul prin stratul cornos, endocitoză, secreție și refacerea membranelor lamelare intercelulare. Dimpotrivă, lipidele nefiziologice infiltrează doar spațiile intercelulare ale stratului cornos și reduc imediat și temporar pierderea de apă (TEWL), fără a contribui la corectarea anomaliilor bio-chimice specifice. Alegerea tratamentului se face individualizat, ținând cont de patogeneza defectului de barieră.
De exemplu, dermatita atopică se caracterizează prin reducerea generală a cantității lipidelor stratului cornos, cu o scădere accentuată în cazul ceramidelor. Ca urmare, topicele recomandate includ un amestec optimizat al celor 3 lipide fiziologice cheie, în care ceramidele predomină (3:1:1).
Dimpotrivă, în pielea crono- și foto-îmbătrânită, reducerea generală a cantității lipidelor stratului cornos se însoțește de o scădere accentuată a colesterolului. Topicele indicate în aceste situații includ un amestec optimizat al celor 3 lipide cheie, în care predomină colesterolul. Alegerea corectă a formulei este critică. Folosirea unui topic cu un amestec al celor 3 lipide în care predomină acizii grași liberi în locul colesterolului, întârzie drastic repararea barierei în cazul pielii îmbătrânite.
