Gabriela Bîrlea Dr.
Cataracta - opacifierea cristalinului - este cunoscută ca o afecţiune specifică persoanelor în vârstă, redobândirea vederii în cazul acestora fiind posibilă în urma tratamentului chirurgical. În cazul copiilor, prezenţa cataractei încă din perioada de nou-născut are implicaţii vizuale importante. Primele luni de viaţă reprezintă o perioadă de imaturitate vizuală, când ariile vizuale din creier se dezvoltă ca răspuns la stimulul vizual perceput de ochi. Opacităţile cristaliniene semnificative împiedică transmiterea adecvată a stimulului vizual către retină, iar o imagine retiniană ceţoasă prezentă în această perioadă critică va genera o ambliopie severă şi ireversbilă.
De ce apare cataracta la vârstă mică?
În peste 60% din cazurile de cataractă congenitală bilaterală sau unilaterală cauza nu poate fi depistată. Cel mai adesea, cataracta bilaterală are caracter ereditar, astfel că părintii copiilor afectaţi prezintă diverse tipuri de opacităţi cristaliniene. Infecţiile intrauterine transmise de la mamă la făt (rubeola, citomegalovirus, varicelă, sifilis, toxoplasmoza, herpes) sau boli metabolice (galactozemia, diabet ş.a.), endocrine, anomalii cromozomiale (sdr. Down) sau craniofaciale ale copilului sunt câteva din afecţiunile sistemice asociate cu apariţia cataractei fie de la naştere, fie ulterior în perioada de infant sau mai târziu în copilărie. Cataracta unilaterală se asociază de regulă cu anomalii de dezvoltare oculară (lenticonul posterior, persistenţa vitrosului primitiv).
Când suspectăm prezenţa cataractei la copilul sugar?
Nu întotdeauna sunt semne evidente ale prezenţei cataractei cum ar fi o pată de culoare albă în aria pupilei, situaţie care i-ar alarma pe părinţi. De cele mai multe ori există semne indirecte, ca urmare a instalării unei vederi scăzute. Incapacitatea de a urmări şi fixa obiecte din jur sau apariţia nistagmusului (ochii jucăuşi) la un sugar de 3 luni pot fi cauzate de prezenţa cataractei congenitale bilaterale. Cataracta monolaterală poate rămâne “ascunsă” un timp mai îndelungat fiind uneori depistată doar când se asociază şi strabismul pe ochiul afectat. Astfel, se impune un consult oftalmologic precoce la toţi copiii cu istoric familial de cataractă congenitală (chiar dacă la morfologia fetală nu s-au depistat opacităţi în cristalin), dacă mama a prezentat în sarcină o boală infecţioasă cu erupţie cutanată şi febră sau dacă părinţii constată modificări ale reflexului roşu pupilar (aşa-numitul aspect de “ochi roşii” în fotografiile cu blitz).
Când trebuie operată cataracta la copilul mic?
Opacităţile cristaliniene situate în axul vizual, mai mari de 3 mm şi care împiedică vizualizarea retinei la examenul fundului de ochi trebuie îndepărtate chirurgical cât mai repede posibil după depistarea lor. O astfel de cataractă prezentă la un nou-născut necesită tratament chirurgical în primele săptămâni de viaţă. Tehnicile chirurgicale actuale permit o chirurgie impecabilă, dar care, dacă este instituită prea târziu, duce la rezultate vizuale slabe. Toţi copiii operaţi de cataractă la vârstă mică necesită urmărire periodică riguroasă. Ei nu trebuie neglijaţi sub impresia unei operaţii reuşite din punct de vedere tehnic. Implantul de cristalin artificial la vârstă mică (<1 an) se asociază cu risc de apariţie a cataractei secundare şi a instalării miopiei în raport cu modificarea lungimii axiale a globului ocular la această vârstă. Recuperarea vizuală trebuie instituită imediat postoperator prin prescrierea de ochelari pentru corecţia viciilor de refracţie restante sau a diferenţelor de dioptrii între cei doi ochi, precum şi prin tratament de dezambliopizare intensă (acoperirea “ochiului bun”) în cazul cataractei congenitale unilaterale.
