În general, se fac trei injecţii la interval de o lună între fiecare, urmate de o tomografie (OCT) de control, care se realizează la 2 luni după ultima injecţie; dar tratamentul se particularizează pentru fiecare situaţie în parte, existând şi posibilitatea injectării simultane şi de substanţe antiinflamatoare (triamcinolon), când este necesar. Anestezia este topică şi se realizează cu picături.
Pacientul trebuie să urmeze un tratament preoperator, de două zile, înaintea fiecărei injecţii, în scopul prevenţiei unor posibile infecţii intraoculare, precum şi unul postoperator, de cinci zile, după fiecare injecţie.
Dat fiind faptul că, în situaţiile în care este indicată administrarea intraoculară a avastinului, acuitatea vizuală a pacientului nu este foarte bună, acesta trebuie să înţeleagă că scopul injecţiilor este în primul rând o încercare de oprire a evoluţiei bolii sale, de conservare a unei acuităţi vizuale utile, de prevenire a deteriorării acesteia, şi nu o revenire spectaculoasă.
În ceea ce priveşte reacţiile adverse, acestea nu trebuie confundate cu cele care apar după administrarea sistemică a medicamentului (în perfuzie), pentru că, în situaţia utilizării intraoculare, cantitatea de medicament folosită este infinit mai mică, iar gradul de absorbţie la nivelul organismului, mult mai redus. Astfel, extrem de rar pot să apară leziuni corneene şi retiniene, dezlipire de retină, cataractă, glaucom, hipotonie, hemoragie oculară sau infecţie oculară (endoftalmită).
În concluzie, se consideră sigură şi eficientă injectarea intravitreană a bevacizumabului, conform Societăţii Române de Oftalmologie şi Societăţii Române Retina, în condiţiile în care se respectă indicaţiile de tratament: medicii oftalmologi care practică această terapie trebuie să dispună de o bună cunoaştere a patologiei retiniene pentru care este indicat bevacizumabul, să aibă o bună experienţă în efectuarea acestor injecţii intravitreene în depline condiţii de sterilitate.