Ştim toţi că omul este un întreg constituit din fizic, psihic şi social. Funcţionăm sistemic, aşa încât mecanismele de compensare şi supracompensare sunt permanent active, asta însemnând că, pentru păstrarea echilibrului sistemului, de fiecare dată când neglijăm una dintre componente, o alta sau chiar celelalte două, compensează “minusul” pentru a fi păstrat echilibrul întregului.
Legăturile dintre cele trei componente sunt permanente şi determină efecte la nivelul celorlalte, continuu. Astfel, un somn insuficient poate produce efecte negative atât la nivel fizic, cât şi psihic: scăderea concentrării, atenţiei, iritabilitate, tulburări de memorie, etc., şi de asemenea la nivel social: apatie relaţională, comunicare deficitară, reacţii şi atitudini nepotrivite, etc.
Pentru că viaţa de zi cu zi se desfăşoară pentru mulţi dintre noi de luni până vineri, exclusiv între slujbă şi casă şi, pentru că preocupările cotidiene ne determină să eficientizăm maxim rezolvarea activităţilor, se întâmplă deseori ca oboseala şi suprasolicitarea să se instaleze, cu efecte la toate cele trei nivele: fizic, psihic şi social. Efectele acestea apar atunci când resursele noastre sunt depăşite de solicitările “ce vin spre noi” şi pe care suntem nevoiţi să le gestionăm.
Tributari obişnuinţelor, uităm că avem la dispoziţie modalităţi complet non-costisitoare de a suplimenta “sursa” de resurse.
Vă amintiţi că în copilărie, părinţii vă stimulau dezvoltarea bio-psiho-socială implicându-vă în tot felul de activităţi? Acestea produceau efecte la toate nivelele, chiar dacă, aparent, se adresau doar “fizicului” sau doar “psihicului”. Să luăm un exemplu pentru a clarifica orice îndoială. Jocul cu mingea împreună cu alţi copii, în parc, dezvoltă motricitatea, coordonarea, interesează ritmul respirator şi ritmul cardiac, sistemul osos şi muscular, dar în acelaşi timp, dezvoltă atenţia concentrată şi distributivă, spontaneitatea, procesul de luare de decizii, iniţiativa, complianţa, etc., iar la nivel social acţionează în direcţia dezvoltării competenţelor sociale, a comunicării non-verbale şi verbale s.a.m.d.
Aşadar, ceea ce vă propun este ca, reamintindu-vă aceste aspecte, să vă stimulaţi “producerea” de noi resurse. O modalitate foarte eficientă este stimularea analizatorilor în alte direcţii şi dimensiuni decât o faceţi în mod obişnuit. Gustaţi alimente şi băuturi noi, fie pe care nu le-aţi gustat niciodată, fie dintre cele despre care aţi decis cu multă vreme în urmă, că nu vă plac. Ascultaţi alte stiluri de muzică decât cele despre care aţi declarat că vă sunt preferate, ascultaţi sunete din natură pe care oraşul nu vi le oferă şi nu în ultimul rând ascultaţi oameni vorbind în limbi mai puţin cunoscute şi mai puţin vehiculate în mediile tv şi radio. Priviţi altceva decât ceea ce este în obişnuitul dumneavoastră. Uitaţi-vă câteva minute “la ce se întâmplă” în iarbă, opriţi-vă şi priviţi îndeaproape frunzele unui copac sau pur şi simplu, priviţi cum “se fac şi se desfac” norii. Să nu uităm de analizatorul kinestezic şi de cel vestibular: exersaţi (prin casă) pasul piticului sau pasul ştrengarului, faceţi “cumpăna” sau staţi “în lumânare” (sunt sigură că va amintiţi de toate, din copilărie). Pentru stimularea analizatorului cutanat, descălţaţi-vă şi savuraţi experienţa de a călca desculţi pe diferite suprafeţe, prin iarbă, pe asfalt sau pur şi simplu pe parchet sau gresie, dacă utilizaţi mereu papuci. Aşezaţi-vă pe podea cu picioarele sprijinite pe pereţi, faceţi picnic pe covorul din living sau pur şi simplu spălaţi-vă pe dinţi cu mâna stângă dacă sunteţi dreptaci.
Fiţi conştienţi când experimentaţi toate acestea şi bucuraţi-vă de senzaţiile produse. Fiţi atenţi la ce gânduri vă trec prin minte şi la cum vă simţiţi în legătură cu aceste senzaţii.
Ieşirea din rutină, chiar dacă în moduri atât de simple, determină conştientizare şi reconectare cu sine, relaxare şi satisfacerea nevoii de autodeterminare, pentru fiecare dintre noi.
