Redactia Saptamana Medicala
Dr. Ghiță Andreea Elena, medic legist
Dr. Paparău Cristian, medic legist
„Primum non nocere”Hippocrates of Kos
De la începuturile practicii medicale, dezideratul de a nu face rău a reprezentat principiul fundamental pe care aceasta s-a sprijinit și în raport cu care s-a dezvoltat. Medicina fiind o profesie cu caracter eminamente social, în exercitarea acesteia medicul poartă responsabilitatea măcar de a ameliora suferința pacientului său, dacă nu poate produce vindecarea prin tratamentul instituit și niciodată să nu agravaze boala ori să provoace îmbolnăvire.
În contextul nerespectării obligațiilor ce-i parvin, fiind înșelate încrederea și așteptările pacientului cu privire la acțiunile medicului, acesta din urmă va trebui să suporte blamul social.
Uneori, acesta se manifestă prin acțiune (urmată de sancțiune) juridică, medicul putând răspunde penal sau civil, nescăpând din vedere și posibilitatea răspunderii administrative sau disciplinare.
Este descris primul caz de malpraxis în istorie în anul 1375, pe teritoriul actual al Marii Britanii, la Curtea Regală de Justiţie a lui John Cavendish. Agnes de Stretton a suferit un traumatism la nivelul mâinii prin zdrobire şi a devenit pacienta doctorului John Swarlond care a încercat să o trateze. După câteva săptămâni, pentru că mâna nu era vindecată, Agnes a consultat un alt medic pentru a doua opinie. Acesta i-a spus pacientei că Swarlond o tratase incorect, iar aceasta l-a dat în judecată pe Swarlond.
Aspecte legislative și teoretice privind culpa medicală
În România problematica malpraxisului medical recunoaște reglementare legislativă prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, completate de prevederi din Codul civil și Codul penal, alături de Codul de deontologie medicală din anul 2005 și Constituția României.
Se definește malpraxisul medical ca fiind eroarea profesională săvârşită fără intenție (din culpă) în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudiciu asupra pacientului, incluzând și neglijența, imprudentă sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament. Pentru prejudiciul creat medicul este răspunzător deoarece, un alt medic cu aceeași pregătire profesională și în aceleași condiții extrinseci nu l-ar fi generat.
În esență conceptul de culpă medicală descrie acțiunea sau inacțiunea necorespunzătoare, care nu respectă standardul profesional recunoscut, de care medicul e responsabil (imputabilă acestuia) și care a cauzat o vătămare corporală.
Profilaxia riscului profesional în medicină
Sintagma binecunoscută în medicină conform căreia este mai bine să previi decât să tratezi își găsește sens și în ceea ce privește prevenirea unei culpe medicale. Un act de malpraxis medical produce prejudicii atât pacientului cât și medicului.
Vizând acest aspect, profesarea de către medic în limitele competentei profesionale, cu onestitate și diligență, păstrând respect față de pacient și față de propria persoană, prin emiterea raționamentelor medicale performante, bazate pe cunoștințe medicale științifice pertinente și actuale reprezintă un standard privind conduita profesională, cu potențial de profilaxie a riscului de culpă.
