Dr. Cristina Nitulescu, medic primar, oftalmolog
Nou-născutul nu poate fixa obiectele, pentru că vederea lui este destul de scăzută, mai puţin de 10% din vederea unui adult. Potenţialul vizual creşte cu vârsta, la 1 an are o acuitate vizuală de cca 50% şi la 2 ani atinge 100% din vederea normală a unui adult. Din acest motiv, strabismul nou-născutului poate fi prezent până la vârsta de 3-4 luni, când copilul începe să-şi vadă mânuţele şi să se joace cu degeţelele. Dacă deviaţia ochilor este prezentă după vârsta de 6 luni, atunci copilul trebuie examinat de către un medic oftalmolog special pregătit în acest domeniu, pentru a decela o patologie asociată, de exemplu o refracţie care necesită corecţie optică, leziuni ale fundului de ochi sau altă patologie retiniană a copilului mic ce necesită tratament urgent.
Un test de o importanţă majoră este testarea reflexului roşu retinian la toţi nou născuţii în maternitate. Acesta se realizează cu o lanternă sau cu un oftalmoscop de mână, de la 30-45 cm, evidenţiindu-se reflexul roşu retinian în pupilă. Absenţa reflexului roşu poate însemna o patologie serioasă, respectiv leucom corneean, glaucom congenital, cataractă congenitală, persistenţa circulaţiei fetale, dezlipire de retină sau chiar retinoblastom, respectiv cancer retinian şi copilul trebuie trimis într-un serviciu de oftalmologie pediatrică de dorit încă din maternitate.
Retinopatia de prematuritate este o afecţiune vaso-proliferativă a retinei care apare la copilul născut prematur, poate fi tratată cu succes doar dacă diagnosticul se pune la timp, altfel poate duce la dezlipire de retină şi orbire. Cum se pune diagnosticul? Prin examinarea fundului de ochi la 28 de zile de viaţă cu oftalmoscopul indirect de către un medic oftalmolog cu pregătire specială în acest domeniu. În România sunt incluşi în screening toţi copiii prematuri care la naştere au vârsta de gestaţie mai mică sau egală cu 32 de săptămâni şi greutatea la naştere mai mică sau egală cu 1500 grame, precum şi copiii cu vârste de gestaţie mai mari care au evoluţie instabilă şi prezintă anumiţi factori de risc. Se recomandă ca toţi copiii care sunt incluşi în screening sa fie examinaţi în maternitate, chiar dacă înainte de 28 de zile de viaţă, pentru a decela semne de boală severă care necesită tratament.
Obstrucţia canalului lacrimal la nou-născut se manifestă prin secreţii, de cele mai multe ori unilaterale, ochi lacrimos, dar de cele mai multe ori ochiul nu este roşu, ceea ce face diferenţa cu conjunctivita bacteriană. Tratamentul trebuie iniţiat corect din primele zile de viaţă prin masaj hidrostatic. Se recomandă un consult oftalmologic pentru ca mama să fie învăţată cum să realizeze corect acest masaj, pentru că masajul incorect nu ajută la nimic.
Afecţiunile oftalmologice ale copilului foarte mic reprezintă o urgenţă, pentru că tratamentul corect efectuat la timp poate duce la salvarea vederii copilului, iar uneori doar câteva luni fac diferenţa între lumină şi întuneric.
