Marcusanu Calin
10.000 de medici au părăsit ţara în perioada 2007-2011, optând pentru o ofertă de serviciu în altă ţară. Dintre aceştia, 8.000 lucrează în Franţa, destinaţie preferată datorită limbii dar şi sistemului medical de acolo, deosebit de bine organizat.
Dr. Vasile Astarastoaie, presedintele Colegiului Medicilor din România, declara recent la o televiziune: “nu am primit în 5 ani nici o sesizare de proastă conduită medicală, referitoare la vreun medic aflat la muncă în străinătate”, ceea ce denotă nivelul profesional deosebit de competitiv al medicilor români şi al sistemului de învăţământ medical românesc. În schimb, posturile de medici vacante au fost doar parţial ocupate de promoţiile de medici tineri, aproximativ 7000 de medici români, plus cca 1000 de studenţi străini, rămânând astfel tot pe ultimul loc în Europa ca număr de medici la mia de locuitori.
Relevant pentru sistemul românesc de sănătate este faptul că medicii noştri, după numeroşi ani de pregătire în facultate şi stagii de rezidenţiat şi alte specializări, atunci când ajung să fie chiar nişte valori prin competenţele şi experienţa acumulate, nu rămân să vindece pe cei de acasă ci pleacă să îşi ofere serviciile altora. Acest lucru se întâmplă pentru că, din nefericire, conducătorii sistemului de sănătate şi mai departe, cei care ordonează finanţele şi legile statului român, nu reuşesc să pună ordine în Sănătate. Din ce în ce mai puţin este promovată competenţa. Se înfierează implicarea politicului în sănătate dar în acelaşi timp se escaladează un proces decizional pe criterii politice, nu profesionale. Iar când cineva încearcă să pună la punct un tip de serviciu medical, cum este cel al medicinii de urgenţă, eventuale succese ale acestuia crează invidii, ajung să fie o ameninţare la prestigiul şi imaginea acelora care ar fi trebuit ei să realizeze mai demult acelaşi lucru. Astfel încât, ne aducem aminte cu îngrijorare, cei care mai avem nevoie de servicii medicale de calitate, de celebra butadă „ghici cine pleacă şi cine rămâne?”
