Adrian Comănici Dr.
Elastografia (RTE) este o metodă relativ recentă de diagnosticare, noninvazivă, neiradiantă, având la bază diferenţele dintre proprietăţile mecanice ale ţesuturilor, şi este utilizată pentru a detecta sau clasifica formaţiuni tumorale din diverse organe (sân, tiroidă, părţi moi musculoscheletice, prostată, ficat). Foloseşte echipament ecografic de ultimă generaţie şi analizează transmiterea şi recepţia ultrasunetelor reflectate de ţesuturi, rezultând o imagine specifică: elastograma.
O formaţiune tumorală suspectă (canceroasă) are o dezvoltare anormală şi este de 5-28 de ori mai dură decât ţesutul moale adiacent. Atunci când se aplică vibraţii sau o compresiune mecanică, tumoarea se deformează mai puţin în comparaţie cu ţesutul din jur.
Elastografia (RTE) a fost folosită la început pentru măsurarea gradului de rigiditate a ficatului in vivo (FibroScan, Echosens, Franţa). Este considerată o alternativă a biopsiei hepatice.
Diferenţele de elasticitate dintre diversele structuri normale şi patologice contribuie la precizarea naturii benigne sau maligne a nodulilor tiroidieni.
Evaluarea simultană, în timp real, în mod 2D şi elastografia în monocromie permit o evaluare calitativă şi cantitativă (scor elastografic de la 1 la 4) a unei formaţiuni tumorale, dând relaţii despre consistenţa formaţiunii şi gradul de infiltrare a ţesuturilor adiacente, precum şi obţinerea de date suplimentare despre morfologia şi consistenţa tumorii.
Scorul RTE a fost clasificat astfel: 1 = moale, 2 = predominant moale, 3 = predominant dur, 4 = nodul dur.
Experienţa noastră practică de peste un an se corelează cu datele din literatură şi aduce un real beneficiu în evaluarea formaţiunilor nodulare tiroidiene. Elastografia tiroidiană a fost înţeleasă şi utilizată de noi ca o completare la evaluarea ecografică a tiroidei în mod 2D, Color Flow Doppler (CFD) şi Power Doppler (PD).
Interpretarea datelor se realizează strict în context clinic şi completează, dar nu modifică, algoritmul de diagnostic al formaţiunilor tumorale tiroidiene.
Ultrasonografia cu contrast perfectată prin administrare de substanţă de constrast SonoVue (CEUS)
Odată cu apariţia substanţelor de contrast de generaţia a II-a (în ultimii 8 ani în Europa - Bracco 2001 şi în ultimul an în România), progresele făcute în domeniul imagisticii medicale s-au concretizat în apariţia unei noi metode ecografice – CEUS, care permite vizualizarea în timp real a macro şi microcirculaţiei diverselor structuri tisulare accesibile examinării ecografice.
SonoVue este o substanţă de contrast de generaţia a II-a, suspensie de microbule de mici dimensiuni (2-7m), alcătuite dintr-o membrană fosfolipidică şi un conţinut gazos inert, cu greutate moleculară mare, dizolvate în ser fiziologic. Este capabilă să amplifice mult semnalele acustice reflectate, datorită multiplelor interfeţe gaz-membrană. Peretele fosfolipidic le conferă o stabilitate înaltă, o solubilitate joasă şi o rezistenţă crescută la presiunea acustică. Microbulele sunt capabile să treacă prin capilarele pulmonare şi au o stabilitate bună în sânge.
Apariţia acestor agenţi de contrast a dus la depăşirea limitelor ecografiei convenţionale în modul B sau Doppler. Aparatele folosesc software de contrast dedicat aducând maximum de beneficiu ce poate fi obţinut din caracteristicile fizice specifice ale microbulelor SonoVue.
Tehnica aduce informaţii de mare interes asupra componenţei vasculare a unei formaţiuni nodulare, în special asupra microvascularizaţiei, prin creşterea ecogenităţii sângelui, rezultând un raport semnal/zgomot îmbunătăţit în vasele mari şi vasele mici. Viteza de încărcare cu contrast a unei formaţiuni în „timpul arterial”, modul în care se realizează aceasta (centripet/centrifug), aduc relaţii asupra dinamicii vascularizatiei capilare tumorale. Persistenţa în „faza venoasă” sau spălarea „wash out” rapidă contribuie semnificativ la diferenţierea tumorilor tiroidiene maligne de cele benigne.
CEUS ne permit astfel studiul atât calitativ cât şi cantitativ (curbele de spălare) al formaţiunilor tumorale. În acest sens s-au elaborat diverse modele de cuantificare a comportamentului diferitelor formaţiuni: model 1 = nu / perfuziei minime; 2 = perinodular; 3 = puţin intranodular; 4 = hiperperfuzie.
Administrarea substanţei de contrast se poate repeta fără a fi însoţită de apariţia efectelor adverse.
Indicaţiile acestei metode: patologie endocrinologică (mamară, tiroidiană, suprarenală, gonade) şi ginecologică, patologie tumorală hepatică, infecţioasă hepatică, tumorală şi inflamatoare pancreatică, splină, rinichi – formaţiuni focale, procese ischemice, patologie vasculară abdominală, traumatologie, urgenţe, aplicaţii cardiologice: opacifiere camerală, umplere tisulară, aplicaţii intracavitare: ureterocisto- /fistulo- /histerosalpingo- / colangio-sonografii, studii de cuantificare vasculară, altele: tub digestiv, plamân, creier – în situaţii speciale.
Interpretarea informaţiilor obţinute în urma ultrasonografiei prin sistemul ABVS asociată cu ultrasonografia cu contrast consolidată prin administrare de Sonovue (CEUS), cu tehnici elastografice (RTE), cu ecografie Doppler şi a celei în mod 2D aduce beneficii substanțiale în diagnosticarea noninvazivă a patologiei nodular-mamare.
