Mirela Sabau: nici vorbă de operaţie!
Tatăl meu a avut o fractură/fisură simplă la picior, care s-a recuperat cu câteva săptămâni de imobilizare ghipsată. Dr. Adrian Barbilian i-a sugerat să-l opereze la Spitalul Militar şi să-i pună o placă de titan. Toţi ceilalţi medici care l-au consultat pe tata au spus că este un caz simplu de fisură şi că nici vorbă să fie necesară operaţia. Mi se pare trist ca unii medici specialişti să recomande cu uşurinţă operaţii care nu sunt necesare ... Scriu acest comentariu pentru a-i ajuta pe cei care au probleme ortopedice, să nu facă operaţii inutile şi să ceară o a doua, chiar a treia şi a patra opinie medicală. Operaţia şi anestezia au riscurile lor ... să nu mai vorbim de costuri.
Dascălu Elena: am fost bine tratată dar acum sunt abandonată!
Doamnă profesor, îmi cer mii de scuze dar nu mai înţeleg nimic din modul în care este asigurat tratamentul bolnavilor endocrini, în speţă al hipotiroidienilor, cazul meu. Am fost în comă mixedematoasă, cu lichid în pericard şi hipertrofie de sept, tratată cu TSH de 164 şi anti TPO 640. ACEST MEDICAMENT MI-A REDAT VIATA dar acum din păcate medicamentul a devenit inaccesibil, nemifiind compensat. Ce să fac? Dumneavoastră m-aţi tratat, mi-aţi redat viaţa dar acum, această politică a compensatelor îşi permite să se joace cu vieţile noastre.
Jurist Marius B. – mi-e frică să iau acest medicament!
Sunt în evidenţa unei doamne medic de familie Dr. D.M., pe care intenţionez să o schimb. Aruncă cu sindroame care apoi se dovedesc neadevărate, fără să analizeze lucrurile cu atenţie. Mie, pentru o mişcare involuntară, un spasm al palmei şi al degetelor de la mâna dreaptă, fără alte investigaţii, mi-a spus iniţial că am sindromul Wilson, care nu s-a adeverit, pentru ca ulterior, tot fără alte investigaţii suplimentare ci numai după ochi, m-a speriat cu sindromul Corea. Astea sunt boli rare, genetice, pentru care mi-a prescris un tratament puternic sedativ, specific alcoolicilor, pe care îmi e frică să-l urmez.
Dana – nu am înţeles-o niciodată!
Marius, ai dreptate, Dr. D. M. este o fire dificilă. Am lucrat şi eu ceva timp cu D-sa, ca asistent medical şi avea dese schimbări de comportament: acum râdea, acum era nervoasă, ba se supăra fără motive şi nu mai vorbea nimic...Nu am înţeles-o niciodată, sinceră să fiu. Şi pe pacienţi îi mai repede, dar ...este alegerea lor ca să rămână în continuare la acest medic de familie sau să-l schimbe. În ceea ce mă priveşte, acum lucrez la alt cabinet medical şi îmi este foarte bine. Unde este înţelegere se rezovă toate! Numai bine!
Adriana: mai bine vă făceaţi medic veterinar!
D-na dr. Marsanu Georgeta, nu mai fiţi aşa ursuză cu părinţii sau bunicii copiilor bolnavi, nu ne face plăcere să venim să stăm pe la spitale cu copiii, dacă nu ar avea probleme de sănătate. Dvs. ne vorbiţi răstit, nu aşa se comunică. Mai bine eraţi medic veterinar decat pediatru, poate cu animalele aţi avea alt comportament.
Iepurash: venim la medic doar cand e ceva serios!
Doctorul X. Este genul care aşteaptă să primească pentru a te lua în seamă. Serviciile sunt oferite doar la insistenţa pacientului, nu beneficiem de analize anuale, ne aşteptăm la mai mult de atât, având în vedere că ne prezentăm numai când sunt probleme cu adevărat importante.
Cristina Epure: tratamentul mi-a afectat organismul!
Un doctor iresponsabil, care mi-a agravat boala pe care o aveam, printr-un tratament greşit (am primit confirmarea medicilor care m-au vindecat) şi după care organismul mi-a rămas afectat multă vreme. Cu tot dezinteresul şi lipsa de respect cu care m-a tratat mulţi ani la rândul, am renunţat la serviciile d-nei dr. abia acum.
Viviana: neomenie faţă de mama!
Dr. G. I. - medic neurolog a avut un comportament lipsit de profesionalism şi omenie faţă de mama; şansa noastră a fost transferul într-o clinică universitară.
