Dr. Traian Purnichi
Sănătatea mintală reprezintă capacitatea unui individ de a avea succes în viața familială, socială și profesională în prezența „stării de bine” (nu numai absența bolii, ci și lipsa stigmatizării). În opoziție cu sănătatea mintală, tulburările și bolile mintale constituie una dintre cauzele principale ale anilor pierduți de viață sănătoasă și a poverii bolii în lume și în România. Din punct de vedere al vârstnicilor, deși a înregistrat o creștere, speranța de viață în România este printre cele mai scăzute din UE din cauza comportamentelor nesănătoase, a inegalități socioeconomice dar și a anumitor deficiențe în furnizarea serviciilor de sănătate. Datele din România anului 2018, arătau ponderea pacienților cu tulburări mintale și de comportament, ca fiind de 2445 cazuri la 100.000 de locuitori. Prevalențe ce depășesc 3.000 de cazuri la 100.000 de locuitori au fost raportate de județele: Argeș, Vâlcea, Hunedoara, Olt, Buzău, Călărași, Gorj și Caraș-Severin.
Din punct de vedere al medicului psihiatru din ambulatoriul INGG Ana Aslan, cazuistica este cel mai des reprezentată de tulburări afective, tulburări de somn și demențe. Dintre tulburările afective cele mai frecvente sunt depresia si anxietatea. Prevalența depresiei a fost de 9% în rândul bărbaților și de 17% în rândul femeilor din UE. Prevalența depresiei pe grupe de vârstă la nivel UE, are un maxim la femeile adulte cu vârsta între 55-74 ani (7,5%), iar la bărbați, peste 5,5,%. Prevalența cazurilor de depresie pe grupe de vârstă în România, arată creșterea numărului cazurilor de depresie odată cu înaintarea în vârstă. Demența este un sindrom cronic și ireversibil, caracterizat de o afectare permanentă a funcției intelectuale, instalată progresiv, ce afectează mai multe domenii: memoria, cogniția, limbajul, orientarea spațială, emoțiile sau personalitatea, iar acest lucru interferează cu activitățile vieții zilnice. Demența este a cincea cauză de mortalitate iar boala Alzheimer și demența vasculară sunt cele mai frecvente forme (90% din cazuri). În România, de demență suferă aproximativ 600.000 de persoane, cu o rată a diagnosticării ce se situează între 10-15% din populația geriatrică. Deoarece pentru fiecare persoană cu demență sunt implicate aproximativ 2-4 persoane, calitatea vieții a cel puțin 1 milion de oameni în țara noastră este profund perturbată.
Conținut:
Începând din luna martie a anului 2020, din cauza pandemiei de Covid-19, numărul de cazuri și structura acestora s-a schimbat, iar evoluția lor, mai ales în rândul pacienților care s-au infectat cu noul virus a fost mai imprevizibilă. Acest lucru m-a determinat să încep o cercetare mai aprofundată a fenomenului. Când colegul nostru Dr. Virgil Musta, șeful secției de Boli Infecțioase din cadrul Spitalului de Boli Infecțioase „Victor Babeș” din Timișoara, a dezbătut situația pacienților fără comorbidități, sub 50 de ani, care au decedat în urma infectării cu COVID-19 și a spus că aveau două lucruri în comun (depresie și anxietate, plus că s-au prezentat târziu la spital după o perioadă asimptomatică), lucrurile au început să prindă contur din punct de vedere neuro-biologic. Mai mult, s-au putut tria eficient pacienții suspectați de COVID-19 de alți pacienți care prezintă clinic febră sau simptome de IACRS (Infectiile virale ale cailor respiratorii superioare), fiind și factor prognostic de mortalitate. Deci din acest punct de vedere, știind că nivelurile ridicate de hs-CRP (test de evaluare a riscului cardiac) sunt asociate cu prezența depresiei la pacienții vârstnici și posibil cu anxietatea,, la pacienții infectați cu noul coronavirus, mai ales dacă sunt pacienți geriatrici, se impune un screening pentru tulburările afective deoarece prezența acestor tulburări afectează prognosticul și evoluția cazului.
Într-un studiu publicat în luna iunie 2020 referitor la cazurile covid-19 din UK, 62% au suferit leziuni ale circulației cerebrale, cum ar fi accidente vasculare cerebrale și hemoragii, iar 31% au avut stări mentale modificate, cum ar fi confuzie sau inconștiență prelungită - uneori însoțită de encefalită. Zece persoane din lot au dezvoltat psihoză. Simptomele care afectează sistemul nervos central (SNC) au apărut mai rar la persoanele cu SARS (0,04%) și MERS(0,2%), față de persoanele infectate cu covid. Având în vedere că există în prezent 28,2 milioane de cazuri confirmate cu covid-19 la nivel mondial, acest lucru ar putea implica faptul că între 10.000 și 50.000 de persoane au suferit complicații ale SNC. Dar, o problemă majoră în cuantificarea cazurilor este că studiile clinice s-au concentrat în mod obișnuit pe persoanele cu covid-19 care au fost spitalizate, adesea pe cei care au necesitat terapie intensivă. Prevalența simptomelor SNC în acest grup ar putea fi „mai mare de 50%”. O echipă condusă de un anatomopatolog la UMF din New York, a publicat la sfârșitul lunii mai, un studiu ce descrie analiza post mortem a 67 de persoane infectate cu covid-19. „Am văzut virusul chiar în creier”. Mai mult, dacă virusul invadează prin nervul olfactiv, regiunea creierului asociată ar trebui să fie prima afectată. Infecțiile din creier sunt mici și tind să se aglomereze în jurul vaselor de sânge.
Concluzii:
Ținând cont de faptul că pacienții geriatrici sunt fragili, au de regulă multe comorbidități somatice, sunt polimedicați și au un status inflamator crescut, în perspectiva pandemiei de covid-19 și ținând cont de mecanismele neurobiologice implicate, se impune un screening activ al tulburărilor psihice ce pot fi factori de morbiditate și mortalitate semnificativi.
