Dr. Ileana Botezat-Antonescu
În diferite țări ale UE au apărut continuu bune practici privind diagnosticul, tratamentul, îngrijirea și finanțarea terapiilor pentru aceste afecțiuni care sunt cunoscute și aplicate mai puțin în România.
Este necesară înțelegerea demențelor, atât din partea pacienților, cât și a familiei acestora, precum și a autorităților publice, cu accent asupra nevoii unui diagnostic precis și coherent din partea personalului medical. Dagnosticul precoce al bolii Alzheimer și al altor forme de demență este necesar în vederea intervențiilor în stadiile timpurii, în care acestea ar putea întârzia progresul bolii către stadii avansate, obținându-se astfel o amânare a instituționalizării și o reducere a costurilor ridicate generate de îngrijirea terminală (pe termen lung).
În general, normele de practică clinică privind managementul demențelor recomandă ca, în primul rând, să înceapă intervențiile non-farmacologice, iar medicația antipsihotică să fie inițiată doar în cazul în care acestea eșuează. Aceasta, din păcate, are o eficiență redusă și risc al apariției efectelor secundare crescut.
Câteva tipuri de terapii non-farmacologice recent prezentate în ghidurile de tratament au fost grupate în:
- senzoriale − muzica, aromaterapia, masajul;
- activități structurate (terapie individuală/ de grup) − cititul, activitățile fizice;
- relații sociale (persoane/ terapie asistată de animale) − familia, personalul din centrul de îngrijire;
- factori de mediu (naturali/artificiali, în aer liber/în interior) − îmbunătățirea mediului;
- terapia comportamentală;
- educarea și pregătirea personalului;
- terapii combinate.
Ghidul se află la dispoziția celor interesați pe www.cnsm.org.ro
