Prof. Univ. Dr. Laura Nussbaum, Asist. Univ. Dr. Adriana Cojocaru
Pandemia COVID-19, cauzată de coronavirusul uman SARS-CoV-2, reprezintă o problemă majoră de sănătate atât somatică cât şi psihică, constituind un factor de risc crescut pentru dezvoltarea unei tulburări psihice sau neurologice. Această pandemie a adus o mare schimbare în viaţa noastră, modificând multe patternuri comportamentale şi scoţându-ne din zona noastră de confort. Capacitatea noastră de reacţie la această pandemie a fost diferită şi manifestată în mod individual. O evaluare neuropsihiatrică a pacienţilor cu COVID şi a familiei acestora, evidențiază un declin în funcţionarea socială şi şcolară, modificări ale gândirii, emoţiilor, percepţiilor şi comportamentelor, concomintent cu restrângerea activităţilor anterior plăcute şi a modificării activităţilor cotidiene. S-au derulat sondaje prin sistem electronic care au verificat modul în care copiii și adolescenții se comportă în timpul pandemiei COVID-19 și modul în care pandemia afectează familia. Aceste sondaje au vizat sănătatea mintală a copiilor și adolescenților, au evaluat aspecte ale funcției mintale generale, ale nevoilor și comportamentelor care pot apărea în timpul pandemiei. Totodată, au fost alcătuite grupuri de studiu care s-au concentrat pe aspectele neurologice și psihiatrice ale pandemiei de COVID-19.
Au fost decelate manifestări din sfera tulburărilor afective, în special depresia, din sfera tulburărilor anxioase (anxietate de separare, tulburare de anxietate generalizată, tulburare obsesiv-compulsivă) și tulburări psihotice.
Tulburările anxioase în unele cazuri au atins nivelul paroxistic de atac de panică. Totodată, consumul de alcool sau substanţe psihoactive pe fondul izolării sociale, al trăirilor afective negative şi conflictelor intrafamiliale sunt în creştere. Simptomatologia psihiatrică este rezultatul dificultăţilor sociale şi profesionale cu care se confruntă populaţia: pierderea locului de muncă, izolarea socială, doliu, şcoala online, expunerea la mass-media, dificultăţile financiare, frica de îmbolnăvire personală, sau de îmbolnăvire a membrilor familiei. În aceste situaţii, frica, o stare neurofiziologică automată de alarmare, ia valenţele anxietăţii, care descrie o stare de ameninţare mai persistent, incluzând pe lângă frică şi alţi factori: incertitudine, caracterul incontrolabil, vulnerabilitatea, aprehensivitatea, hipervigilenţa. Studiile epidemiologice au arătat comorbiditatea dintre diferite afecţiuni, populația psihiatrică fiind mai vulnerabilă şi cu un risc mai mare de efecte adverse. Astfel, infecţia cu COVID poate determina complicaţii psihice precum nelinişte psihomotorie, îngrijorare nejustificată, anxietate, delir, insomnie şi creşterea tentativelor suicidare.
Frica extremă este cel mai semnificativ predictor pentru depresie și pentru tulburarea de stres post-traumatic.
Factorii de risc, împreună cu efectele psihologice secundare măsurilor legate de distanţarea socială, autoizolarea, carantinarea, schimbarea stilului de viață și scăderea accesului la serviciile medicale, cresc vulnerabilitatea grupelor de vârstă pediatrice pentru dezvoltarea tulburărilor psihice. La baza acestor tulburări psihice debutate înaintea, în timpul sau după infecţia cu COVID, pot să fie predispoziţia genetică, leziunile perinatale şi postnatale sau agenții neuroanatomici şi anatomici, biochimici, comportamentali și temperamentali. De-a lungul timpului s-au descris urgențele psihiatrice legate de catastrofe biologice.
Chiar şi pacienţii asimptomatici sau cu simptomatologie uşoară pot prezenta manifestări psihice.
Nu se poate afirma că tulburările psihiatrice diagnosticate în timpul pandemiei prezente la pacienții cu infecție cu SARS-CoV-2 sunt o consecință directă a implicării Sistemului Nervos Central, sau sunt o consecință a efectelor psihologice negative secundare măsurilor sociale și de sănătate.
Un studiu efectuat în Marea Britanie, bazat pe analizarea datelor a 125 de pacienţi care au înregistrat simptome neurologice sau psihice în timpul pandemiei, în luna aprilie, a arătat că 57 de pacienţi au suferit un accident vascular cerebral ischemic, 9 au suferit de hemoragie cerebrală, 1 caz vasculită, 39 pacienţi au prezentat status mental alterat, 10 dintre cei 23 pacienți cu tulburări psihice au prezentat episod psihotic acut, 6 au înregistrat simptome asemănătoare cu demenţa, iar 6 au înregistrat tulburări afective. S-a raportat accidentul vascular cerebral la 2-6% dintre pacienții spitalizați cu COVID-19.
Doar un număr mic dintre pacienţii cu COVID 19 au dezvoltat tulburări neurologice severe, cu toate acestea încă nu se cunoaşte impactul pe care îl va avea pe termen lung această infecţie. Acad. Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea aduce în discuţie „ceaţa“ (cefalee, amețeală, incoerență verbală, confuzie, dificulăți de concentrare) care apare în creier, ca sechele postinfecţie cu COVID-19.
Pandemia reprezintă un factor de stres pentru populația generală, în special pentru personalul medical și autoritățile implicate în managementul pandemiei COVID-19.
Concluzii: Infectarea cu virusul COVID-19 reprezintă un factor precipitant pentru dezvoltarea unor tulburări psihice și/sau neurologice.
