Șef Lucr. Dr. Carmen Preda
Dieta este un subiect neglijat atunci când se discută tratamentul bolilor inflamatorii intestinale (BII), chiar dacă reprezintă una dintre cele mai frecvente întrebări pe care acești pacienți ni le adresează. Ea face parte dintre factorii potențial modificabili, alături de tutun și consumul de antibiotice. Alimentația intervine în toate etapele acestei boli, de la prevenție până la tratament și recidivă, lucru resimțit de majoritatea pacienților. Din păcate însă, nu avem întotdeauna răspunsul la întrebările adresate și de cele mai multe ori sfatul oferit este – Mâncați sănătos.
În mod evident, este important să subliniem dacă există beneficii ale introducerii unor diete specifice sau restricții dietetice, întrucât menținerea unei remisiuni prelungite fără a folosi multiple linii terapeutice este o țintă importantă. Cele două forme de BII, colita ulcerativă (UC) și boala Crohn (BC) pot afecta segmente foarte diferite de intestin, astfel încât răspunsul la dietele inițiate să fie la fel de diferit.
Bazele teoretice ale efectelor induse de dietă la pacienții cu BII
Calitatea și cantitatea bacteriilor prezente în tubul digestiv sunt modificate de dietă, care devine astfel un elemen cheie. Atunci când disbioza și funcția microbiană alterată interacționează cu o barieră mucozală deficitară, ca cea din BII, vor genera și perpetua inflamația. Dieta are capacitatea de a modifica structura și funcția microbiană și în același timp poate să acționeze direct asupra celulelor inflamatorii. Astfel, evaluarea microbiomului intestinal individual poate aduce informații suplimentare cu privire la ce tip de alimentație este necesară pentru pacient.
Intervențiile dietetice pot ajuta prevenția BII, managementul BII în activitate sau în remisiune dar și prevenția, detecția și tratarea malnutriției care poate complica boala.
Prevenția BII
Aportul de lapte matern, fructe și legume și un raport crescut de omega-3/6 în dietă par protectoare, în timp ce consumul de băuturi răcoritoare cu zahăr este asociat cu un risc mai mare de apariție a ambelor forme de BII. Carnea roșie pare să fie legată doar de riscul de UC, în timp ce emulsificatorii și aportul de grăsimi animale par să crească riscul de BC. Aportul de pește reduce riscul de apariție al BC, în special ca parte a unei diete mediteraneene, precum și aportul adecvat de zinc și vitamina D, în timp ce aportul de pește gras poate reduce riscul de UC.
Pacienții cu BII în remisiune au un necesar energetic și proteic similar cu cel al populației generale. Chiar și aceștia însă ar trebui evaluați de un dietetician ca parte a abordării multidisciplinare, pentru a îmbunătăți terapia nutrițională și a evita malnutriția. Nu este necesară o dietă specifică în faza de remisiune a BII. Terapia cu probiotice poate fi luată în considerare pentru tratamentul de întreținere în UC.
Activitatea bolii poate fi, de asemenea, influențată de dietă. Astfel, fibrele alimentare, un raport alimentar ridicat de acizi grași polinesaturați omega-3/6 pot scădea riscul unui puseu în ambele forme de BII. Nivelul de zinc și vitamina D au fost invers asociate cu activitatea bolii în ambele forme de BII. Dietele sărace în gluten și FODMAP pot îmbunătăți simptomele celor cu BII în remisiune.
Pentru pacienții cu boală activă, dietele pot fi restrictive și greu de menținut, cu atât mai mult cu cât pacienții sunt tineri și duc o viață activă. Pornind de la nutriția enterală exclusivă, recomandată tipic pentru BII pediatrică, s-a lărgit baza de alimente prin includerea unor categorii mai bine acceptate. Pentru BC, dintre dietele studiate cu un efect potențial benefic menționăm – nutriția enterală parțială (50% nutriție enterală, restul alimente selectate), Intoleranța dobândită la lactoză este frecventă la pacienți cu BC proximală şi va justifica o dietă cu restricţii în lactoză. În ciuda tuturor acestor diete studiate, nu există o dietă ideală care să poată fi recomandată pentru inducerea remisiunii la pacienții cu BII activă.
Alte măsuri dietetice importante sunt activitatea fizică regulată pentru menținerea unei mase musculare optime (exerciții de intensitate medie sau mică și de lungă durată). Sportul și dieta adecvată pot preveni obezitatea, complicație din ce în ce mai frecventă la acești pacienți. Pacienții obezi cu BII trebuie sfătuiți să scadă în greutate numai în perioadele de remisiune stabilă. Ulterior pot fi urmate din indicațiile ghidurilor actuale pentru tratamentul obezității.
Aditivii alimentari din alimentele ultraprocesate pot agrava inflamația intestinală prin multiple mecanisme. Evitarea acestora dar și limitarea consumului de zahăr, sare și grăsimi sunt elemente dietetice importante. Întrucât dietele de excludere pot conduce în timp la malnutriție, se preferă consumul de mâncare gătită în casă care să permită un control al ingredientelor și o limitare a ingredientelor ascunse. Această alimentație sănătoasă trebuie menținută chiar și în faza de remisiune pentru a preveni recidiva bolii și deficitele în nutrienți esențiali.
Concluzii
Există o interacțiune complexă dintre dieta, microbiotă și sistemul imunitar. Trebuie reținut că acestea pot fi manipulate pentru a îmbunătăți eficiciența tratamentelor, a reduce riscurile și efectele secundare asociate cu terapiile medicale tradiționale. Aceste intervenții mici pot modifica pe termen lung parcursul bolii și pe termen scurt pot ameliora simptomatologia. Chiar dacă nu există o dietă specială pentru pacienții cu BII, există mai multe diete pe care pacienții le pot experimenta pentru a găsi o opțiune care să funcționeaze pentru ei. Astfel, evaluarea dietetică și nutrițională sunt importante în managementul personalizat al acestor pacienți pentru încurajarea unei alimentații sănătoase și echilibrate.
