Dr. Monica Ioanitescu
La nivel mondial, infecțiile tractului urinar (ITU) afectează anual circa 150 milioane de persoane, fiind unul dintre cele mai frecvente tipuri de infecții bacteriene. Acest număr impresionant de infecții duce la un număr de milioane de consulații medicale, atât pentru pacienții internați cât și pentru cei care se prezintă în ambulator, dar și la costuri ridicate din bugetul alocat sănătății, precum și la costuri sociale semnificative. Calea patogenică a infecției urinare poate fi extraluminală, prin contaminarea microbiană a zonei periuretrale și colonizarea ulterioară spre vezica urinară sau intraluminală, prin colonizarea tractului urinar de la cateterele urinare, astfel încât ITU reprezintă unele dintre infecțiile nozocomiale majore.
Infecțiile tractului urinar înalt cât și infecțiile urinare joase, pot avea o simptomatologie diversă sau pot fi asimptomatice, iar pentru un diagnostic corect, sunt necesare atât anamneza pacientului cât și investigații de laborator. Cu toate acestea, diagnosticul clinic se folosește pe scară largă în multe țări, deși nu este întotdeauna exact.
”Escherichia coli uropatogenă” este cea mai frecventă bacterie care provoacă ITU, atât în varianta complicată cât și necomplicată, însă alături de aceasta dau infecții urinare o serie de bacterii Gram negative și Gram pozitive, precum și o serie de fungi.
Probele cu suspiciune de infecție a tractului urinar aglomerează activitatea laboratorul clinic, deși, de cele mai multe ori, până la 80% dintre acestea se dovedesc a fi negative. Acești pacienți vor fi tratați inutil și empiric cu antibiotice de spectru larg, ceea ce favorizează apariția microorganismelor rezistente la antibiotic. Doar aproximativ 17% dintre pacienții cu suspiciune de ITU și care primesc tratament cu antibiotic au fost testate anterior printr-un examen de urină corect, astfel încât adesea se recomandă un alt antibiotic pentru tratarea adecvată a infecției.
Detecția particulelor urinare prin citometrie în flux cu fluorescență
Seria de analizoare Sysmex UF utilizează citometria în flux cu fluorescență și focusarea hidrodinamică pentru detecția celulelor și particulelor urinare, inclusiv bacterii, levuri, eritrocite, leucocite și alte elemente din urină și lichide biologice de puncție în cele 2 canale de măsură. Printr-o tehnologie similară aparatelor automate de hematologie Sysmex, dar adaptată diluției și compoziției urinei, seria de analizoare UF clasifică particulele celulare și acelulare din urină pe baza unor semnale obținute prin interacțiunea acestora cu o rază laser și apoi decodarea semnalelor care măsoară dimensiunea particulei, complexitatea structurii interne, conținutul de acid nucleic ale acestora. Eritrocitele sunt în mod special diferențiate de cristalele prezente în urină cu ajutorul unui filtru de depolarizare din structura sistemului optic al aparatelor UF.
În mai puțin de 1 minut analizoarele UF furnizează informații calitative și cantitative referitoare la prezența bacteriilor în proba de urină, inclusiv numărătoarea bacteriilor și alte informații.
Probele de urină cu suspiciune ITU sunt marcate cu flag-ul UTI-info, generate pe baza numărătorii bacteriilor și a leucocitelor din probă, pentru finalizarea cu acuratețe a diagnosticului.
Diferențierea ITU înalte de cele joase
Prezența în urină a celulelor epiteliale tubulare renale (RTEC) este un indicator al afectării renale sau a injuriei tubulare și reprezintă un potențial marker de diagnostic, atunci când alți parametri nu sunt concludenți.
Testarea sensibilității la antibiotic cu analizoare UF
Realizarea antibiogramei este obligatorie pentru identificarea antibioticului potrivit în tratarea unei infecții și evitarea dezvoltării rezistenței antimicrobiene. De cele mai multe ori această procedură este însă de lungă durată.
O soluție propusă pentru accelerarea identificării antibioticului potrivit pentru tratarea țintită a unui pacient este utilizarea analizoarelor UF: în medii de cultură lichide pentru bacterii în care se adaugă diferite antibiotice de testat, se inoculează cu culturi bacteriene de la pacienții de testat. Se lasă la incubat până la 4 ore, apoi se determină pe UF concentrația bacteriană din fiecare probă. Se obține o sensibilitate de 83,3 % și o specificitate de 100% care permit diferențierea între E. coli și Klebsiella pneumoniae colistin rezistentă.
Concluzii
Ținând cont de numărul mare de pacienți cu suspiciune de ITU care se prezintă la medic și care în final nu se confirmă, se consideră că diagnosticul diferențial al acestora se poate îmbunătăți prin utilizarea citometrului în flux UF, care scurtează timpul de obținere a diagnosticului etiologic. De asemenea, prin includerea analizorului UF în fluxul de diagnostic al ITU, se previne administrarea în orb a antibioticelor și se susține utilizarea țintită și rațională a antibioticelor adecvate.
