Infecţiile tractului urinar (ITU) înseamnă prezenţa germenilor microbieni la nivelul tractului urinar, însoţită de evidenţierea leziunii gazdei. ITU reprezintă bolile infecţioase cel mai frecvent întâlnite - aproximativ 10-20% dintre femei au cel puţin o ITU în cursul vieţii.
ITU se clasifică în: acute/cronice
- simptomatice/asimptomatice
- înalte (pielonefrita)/joase (cistită, uretrită, prostatită).
ITU pot fi:
necomplicate: cistită, pielonefrită, bacteriuria asimptomatică; apar frecvent la femei şi răspund la o terapie minimă antibacteriană;
complicate: apar în condiţiile existenţei unor factori predispozanţi (litiaza urinară, corpi străini, rinichi polichistici, disfuncţii neurologice ale vezicii urinare, diabet zaharat, sarcină etc.);
recurente: episoade simptomatice alternează cu intervale fără simptome şi sunt frecvent refractare la tratament.
Eliminarea germenilor în urină se defineşte ca bacteriurie. Ea poate fi consecinţa unei ITU sau a contaminării probei de urină recoltate. Pentru a diferenţia cele două situaţii se foloseşte noţiunea de bacteriurie semnificativă, care este definită de următoarele criterii:
>100 germeni coliformi/ml, respectiv 100000/ml germeni necoliformi la o femeie simptomatică
>1000 germeni/ml la un bărbat simptomatic
>100000 germeni/ml la pacienţi asimptomatici la două probe consecutive
orice creştere a bacteriilor la cateterizarea suprapubiană la un pacient simptomatic.
La producerea ITU participă un mare număr de germeni - 95% din ITU sunt produse de enterobacterii, Streptococcus faecalis (enterococ), Staphylococcus saprophyticus.
Dintre enterobacterii, mai frecvente sunt:
Escherichia coli (determină aproximativ 75% din ITU), Proteus (mai frecvent incriminat în ITU secundare sau infecţii nosocomiale), Klebsiella (în ITU necomplicate/complicate, după manevre la nivelul tractului urinar), Enterobacter (poate determina ITU recurente), Pseudomonas aeruginosa (în ITU obstructive şi cele care apar după cateterizare urinară.
Stafilococii au o incidenţă în creştere în producerea ITU, Staphylococcus saprophyticus (mai frecvent izolat la femei tinere cu cistită) şi Staphylococcus aureus fiind principalii reprezentanţi incriminaţi.
Atunci când nu sunt puşi în evidenţă germeni în urină, în prezenţa simptomelor de ITU, uneori în asociere cu piurie, este probabilă o ITU cu alte microorganisme, cum ar fi: anaerobi, micoplasme, chlamydii, fungi, virusuri, bacilul Koch.Diagnosticul de laborator este un element deosebit de important în completarea diagnosticului clinic, cu rol în stabilirea etiologiei, a conduitei terapeutice şi monitorizării evoluţiei.
Principalele metode utile în diagnosticul de laborator al unei ITU sunt:
- examenul biochimic al urinei – frecvent, în ITU pot apărea proteinurie, nitriţi pozitivi, modificai ale densităţii urinare;
- sedimentul urinar - apreciază prezenţa leucocituriei, hematuriei, a florei microbiene sau a celulelor epiteliale frecvente;
- investigaţii microbiologice - reprezentate prin urocultura cantitativă, urmată de efectuarea antibiogramei în cazul unei uroculturi pozitive şi de izolarea în urină a altor microorganisme, cum ar fi: Mycoplasma hominis, Ureaplasma urealyticum, Chlamydia trachomatis etc.
Transportul probei de urină la laborator
Transportul trebuie să se facă în maximum 2 ore de la recoltare; dacă acest lucru nu este posibil, proba va fi ţinută la +4 grade Celsius. Se recomandă recoltarea urinei pentru urocultură înainte de începerea tratamentului antibiotic, la 48-72 ore de la începerea terapiei antibacteriene şi după 3-5 zile de la terminarea acesteia.
Deoarece eliminarea germenilor microbieni în urină este intermitentă, se recomandă efectuarea a 3 uroculturi succesive, chiar dacă s-a obţinut un rezultat negativ, iar simptomatologia clinică pledează pentru infectei urinară de tract urinar inferior.
Recoltarea probei de urină în cazul unui sugar sau al copiilor mici
Aceasta poate fi dificilă şi, de multe ori, urina este contaminată bacteriologic din cauza greşelilor de recoltare sau transport. Recoltarea se realizează în punga urinară pediatrică furnizată de laborator. După toaleta prealabilă cu apă şi săpun a zonei urogenitale a copilului, punga pediatrică se fixează cu ajutorul benzii adezive.
După recoltare, proba se transportă la laborator în maximum 2 ore, evitând contaminarea ei.
În cazul unei uroculturi pozitive, efectuarea antibiogramei permite stabilirea conduitei terapeutice optime, fiind de un real folos pentru medicul clinician.
Urocultura standard, deşi stabileşte cu exactitate germenele incriminat în apariţia ITU, prezintă dezavantajul unui rezultat după 24-48 ore de la recoltare. De aceea au fost puse la punct metode mai rapide pentru urocultură, prin folosirea sistemelor automate, care permit obţinerea unui rezultat în aproximativ 4 ore şi sunt indicate în special în suspectarea unei ITU cu enterobacterii, urmând instituirea rapidă a tratamentului. Nu se exclude însă urocultura standard, care va fi efectuată ulterior.
În cazul când se suspectează o ITU produsă de Mycoplasma hominis, Ureaplasma urealyticum, Chlamydia trachomatis, se folosesc metode de laborator cum ar fi metoda imunocromatografică, metoda Elisa, imunofluorescenţa etc. care permit stabilirea prezenţei acestor microorganisme în urină.
Contribuţia laboratorului la stabilirea diagnosticului şi monitorizarea terapiei în ITU este deosebit de importantă; de aceea se caută permanent îmbunătăţirea metodelor utilizate, iar colaborarea dintre medicul clinician şi medicul de laborator asigură abordarea corectă a unui bolnav cu ITU
Ce este urocultura
Urocultura este o metodă de bază pentru definirea ITU şi constă în însămânţarea pe anumite medii de cultură a urinei. Se recoltează prima urină de dimineaţă, într-un recipient steril de unică folosinţă, numit urocultor, furnizat de laborator. Foarte importantă pentru calitatea rezultatului obţinut este respectarea modului corect de colectare a urinei: se face toaleta regiunii uro-genitale cu apă şi săpun; nu se foloseşte prosop pentru uscarea regiunii; se urinează o cantitate mică în toaletă (este urina contaminată cu germenii microbieni prezenţi în mod normal în regiunea distală a uretrei) şi apoi se colectează urina în urocultor; nu se atinge dopul recipientului cu niciun obiect sau de zona urogenitală.
Liliana
Buna ziua. Am o problema aparuta dupa o operatie de fractura la picior acum aproape un an (am avut sonda in vezica urinara). Am capatat o senzatie permanenta de a urina, usturime si dupa ce cred ca s-a oprit, inconstient tot mai urinez. Dezagreabil. Am crezut ca am infectie dar analizele repetate, mi-au confirmat mediu steril. Aveti idee ce poate fi? Am ajuns sa ma feresc sa ies in societate. Am 48 de ani. Sunt o persoana activa....
April 23, 2015, 11:45 a.m.Simona
Buna ziua. Ati putea sa-mi dati numele unei clinici care dispune de sistemul care ofera rezultatul unei uroculturi in 4 ore? Multumesc.
Oct. 21, 2016, 1:07 p.m.