Dr. Carmen Dragne
Keratoconusul este o afecţiune oculară neinflamatoare care constă în deformarea în formă de con a corneei, urmată de o subţiere a acesteia. Corneea (stratul anterior al globului ocular) este transparentă, are o formă rotund-ovalară.
Etiologie: cauza exactă nu se cunoaşte. Există mai multe ipoteze: genetică (12% din pacienţi mai au în familie rude cu keratoconus), poate însoţi alte anomalii genetice (trisomia 21= sd Down) sau atopia (predispoziţia la alergie).
Debutul se produce la adolescenţă, dar poate apărea şi după vârsta de 25-30 ani. Afectează ambele sexe, predominant cel masculin, având o incidenţă de 1:1000 cazuri. Afecţiunea este frecvent bilaterală, dar cei 2 ochi pot evolua în mod inegal. Boala poate evolua insidios 10-20 ani, se stabilizează în jurul vârstei de 40 ani. Există uneori posibilitatea să evolueze acut (hidrops acut), cu durere intensă, scăderea bruscă a acuităţii vizuale, cauzată de ruptura membranei interne a corneei.
Simptomatologia variază în funcţie de stadiul evolutiv şi poate cuprinde: vedere în ceaţă, fotofobie, prezenţa imaginilor distorsionate. Frecvent, pacientul se prezintă la consult pentru schimbarea ochelarilor, iar medicul constată prezenţa unui astigmatism miopic. Dacă se observă schimbarea frecventă a corecţiei optice, creşterea valorii cilindrului şi schimbarea axului cilindrului, trebuie tras un semnal de alarmă. În acest caz sunt necesare investigaţii suplimentare.
Consultul oftalmologic al pacientului cu keratoconus/suspiciune de keratoconus va cuprinde: refractometrie, keratometrie, examen biomicroscopic al corneei, topografie corneana şi pahimetrie corneană.
Topografia corneană constă în realizarea unei hărţi computerizate prin scanarea suprafeţelor corneei (anterioară şi posterioară). Deformarea corneei apare sub forma unor coduri de culoare, ca o hartă geografică. Metoda este precisă, diagnosticând şi formele incipiente de keratoconus. Pahimetria corneană măsoară grosimea corneei (valoare normală 550 microni), iar în keratoconus se produce o subţiere progresivă a corneei, ca urmare a unei anomalii a colagenului.
Tratamentul variază în funcţie de stadiul evolutiv; nu există un tratament medical (picături sau pastile) care să vindece keratoconusul.
În stadiul incipient corectarea astigmatismului se face cu ochelari sau lentile de contact moi, iar ulterior, pe măsură ce afecţiunea evoluează, cu lentile de contact rigide, gaz-permeabile.
Tratamentul chirurgical cuprinde:
- - crosslinking cornean cu riboflavină determină crearea de noi legaturi între fibrele de colagen, crescând rezistenţa mecanică a corneei. Efectuarea acestui tratament este limitat de o grosime corneană peste 400 microni, de aceea fiind importantă depistarea precoce a cazurilor de keratoconus, în vederea menţinerii unei acuităţi vizuale bune pe termen lung.
- - implantarea unor inele de plastic în cornee prin nişte canale - se aplică în stadiul 3 al bolii - şi au rolul de a tensiona şi regulariza suprafaţa corneei, metoda fiind reversibilă.
- - transplantul perforant de cornee sau, mai recent, transplant lamelar (tehnica DALK) cu rezultate bune pe termen lung. Pacientul trebuie urmărit periodic, în special în primul an după intervenţia chirurgicală, din cauza riscului de rejet al grefei. Rata de succes a operaţiei este de 80%, riscul de keratoconus pe grefon fiind minim.
Boanca Adrian
Buna ziua. As aprecia daca imi puteti oferi o informatie. Exista riscuri la un tratament de keratoconus stadiul 1, cross linking colagen? E extrem de important sa stiu riscurile pentru ca este vorba de 1 singur ochi sanatos. Va multumesc.
Sept. 22, 2014, 9:11 a.m.Dr. Andrei Filip
Buna seara, medicului care urmeaza sa va efectueze tratamentul trebuie sa va raspunda la aceste intrebari. Totul depinde de caz.
Sept. 22, 2014, 10:01 p.m.