Un subiect delicat, mai ales pentru medic - de ce?
Pentru că majoritatea părinţilor care au un copil mai plinuţ (nu folosesc termenul obez) nu sunt de aceeaşi părere cu medicul.
Ei nu văd în copilul lor o persoană obeză, ci una uşor mai plinuţă, care o să se mai înalţe, sau cu oase mai mari pentru că este moştenire din familie. Unii spun că, dacă este gras, este şi sănătos, frumos şi mai cu toţii au un apetit capricios. Nu le place laptele obişnuit, ci lapte cu ciocolată, sucul de fructe în loc de apă, numai şniţele şi cartofi prăjiţi, iar în parc toţi văd alţi copii mâncând pufuleţi şi cipsuri şi poftesc !
Aceştia sunt viitorii şcolari care suferă, copii care nu intră în joc pentru că nu aleargă iute ca ceilalţi. Sunt copii cărora le scade stima de sine tocmai pentru că sunt graşi, 90% dintre ei fiind foarte inteligenţi, dar, din păcate, prind repede defectele. În acelaşi timp, ei sunt foarte obosiţi, deoarece majoritatea prezintă şi apnee în somn. Unii copii au pete hipercrome, care oglindesc insulinorezistenţa, iar alţii, care nu cunosc problema, îi tachinează şi le spun că sunt nespălaţi; sunt copii cu modificări osoase uneori ireversibile dacă nu sunt ajutaţi, copii care respiră greu, care transpiră, care se ascund în casă în faţa calculatorului şi a televizorului, care oricum nu prea au prieteni, decât virtual!
Tot 90% dintre copii au în familie sindromul x metabolic, diabet, hipercolesterolemie – aceştia sunt viitorii hipertensivi, cardiaci, viitori diabetici de tip 2!
Abordarea acestor probleme medicale este deseori foarte delicată, deoarece trebuie :
- 1. să convingi părinţii că este nevoie de schimbări în viaţa de zi cu zi a copilului lor;
- 2. să faci din copil un luptător, deoarece fiecare are un caracter genetic, obiceiuri, iar mediul şi caracterele fizice sunt unice şi contribuie la menţinerea excesului de ţesut adipos.
Din aceste motive lupta cu obezitatea nu înseamnă doar simpla dietă, mai cu seamă la copii, care sunt în creştere!
Diagnosticul de obezitate se stabileşte ţinând cont de monitorizarea înălţimii, greutăţii sau indexul de masă corporală (BMI) pe categorii de vârstă şi sex. un index de masă corporală sub 5% însemnând malnutriţie. La o greutate normală, BMI trebuie să se afle între 5% şi 85%; copilul gras are un BMI între 85% şi 95%, iar copilul obez are un percentil peste 95% .
Prevenirea obezităţii înseamnă intervenţia medicului atunci când copilul a depăşit percentila 85% (vezi figura 1 - exemplul unui BMI la un copil în luptă cu obezitatea). Primul lucru este schimbarea stilului de viaţă. Se începe cu introducerea micului dejun, aşa cum trebuie să existe în viaţa normală a fiecărui om sănătos (adică între orele 6 şi 10), aceasta însemnând o masă care conţine 30% din necesarul caloric al fiecărei vârste. Micul dejun trebuie să conţină glucide (nu renunţăm sub nicio formă la glucide), adică pâine, mălai, orez etc., pentru că ele sunt surse de energie - de fapt, senzaţia de saţietate apare consumând carbohidraţi, doar că preferăm glucidele complexe (pâine) nu simple (zahăr), deoarece carbohidraţii au ardere lentă, nu supun pancreasul la efort; chiar şi un copil obez nu trebuie să ocolească hidraţii de carbon, însă părinţii trebuie să aibă în vedere că 50% din calorii trebuie să provină din hidraţii de carbon pe care îi consumă zilnic. Deci, 20% din micul dejun trebuie acoperit cu hidraţi de carbon.
Pentru un copil de 1-3 ani, necesarul zilnic de hidraţi de carbon este de 3 porţii, din care o porţie se va consuma la micul dejun. La 3-4 ani, necesarul zilnic poate să ajungă la 4 porţii de hidraţi de carbon, iar până la 6 ani poate ajunge la 5 porţii . Estimarea necesarului de hidraţi de carbon se face prin estimarea caloriilor necesare în funcţie de rata de creştere, de activitatea copilului şi chiar de caracterele rasiale, deci exemplul de mai sus este doar orientativ, Necesarul de calorii trebuie calculat pentru fiecare individ. PROPORŢIA DE 30% RĂMÂNE VALABILĂ INDIFERENT DE SITUAŢIE.
Totodată, părinţii trebuie să înţeleagă că, probabil, ar fi mai bine să renunţe la micul dejun oferit copilului la grădiniţă, iar acesta să consume micul dejun acasă.
Un al doilea punct important în dieta copilului este că nu trebuie să existe pauze mari între mese, adică să nu-i fie foame. Cum insulina ajunge la vârf la aproximativ 3 ore, este corect ca gustarea să fie consumată la 3 ore distanţă de la micul dejun. Importantă este şi calitatea alimentelor, astfel că o gustare poate fi mai degrabă un fruct sau un iaurt, nu budincă, iaurt cu fructe, ciocolate, cipsuri etc.
Mulţi dintre părinţi sunt în dificultate din cauza apetitului capricios al copilului - unui copil care nu mănâncă lapte, părinţii îi dau lapte cu ciocolată; dacă nu mănâncă fructe, părinţii îi oferă diferite soiuri de sucuri de fructe; unii copii nu vor decât şniţel cu cartofi prăjiţi. Este o greşeală enormă.
Un al treilea punct: este bine de reţinut că ceea ce nu se găseşte în casă, nu se consumă. Dacă nu avem cacao sau lapte cu ciocolată, peste o vreme este bun şi laptele normal, dacă nu avem sucuri, este bună şi apa (nu ceaiuri); nu avem decât mâncare gătită, până seara mâncăm puţin şi din tocăniţă!
Nu uitaţi că limita între normalitate şi obezitate stă în echivalentul unei tablete de ciocolată pe zi, însă o dată, la un eveniment, nu mai des de o dată pe săptămână, putem să consumăm şi din tortul colegului sărbătorit.
Deci, gustarea trebuie să acopere 10% din necesar, adică un fruct de mărime medie sau două fructe mici, compot neîndulcit, un pumn de fructe uscate pentru copii cu vârste peste 3 ani, sau ½ de pahar de suc neîndulcit diluat cu o cantitate egală de apă , ½ de cană de iaurt , sana, lapte bătut, kefir sau ½ de cană de brânză slabă, o cană de popcorn pentru copiii care au peste 3 ani pot, toate acestea pot fi considerate gustări sănătoase şi, la un moment dat, chiar apreciate.
Masa de prânz, ca şi micul dejun, trebuie să conţină tot 30% din caloriile necesare zilnic, fiind o ocazie bună pentru consumul de legume, dar şi de carne. Se poate consuma atât de îndrăgita ciorbă, dar şi supă; masa de prânz poate conţine şi o salată dacă copilul mănâncă pur şi simplu mult - un copil cu vârsta de 2-6 ani are nevoie toată ziua de o porţie, până la o porţie şi jumătate, de legume, iar la vârste între 1 şi 6 ani nevoia de proteine este de 2-4 porţii. Atenţie, o porţie de proteine echivalează cu o bucată de carne slabă (fără grăsime) de mărimea unui pachet de cărţi de joc (nu a unei cutii de chibrituri) sau cu o bucată, cât o palmă, de peşte slab sau cu un ou sau 2 ficăţei de pui! Totodată, se înţelege că şi la prânz trebuie folosită şi o cantitate de hidraţi de carbon, pentru a avea senzaţie de saţietate.
Ceaiul englezesc de la ora 5 este un exemplu de ordine în dietă. Gustarea de la ora 5 tot acoperă 10% din necesarul zilnic şi, aşa cum spuneam, pot fi şi gustări sănătoase.
A patra regulă în luptă cu obezitatea: copilul nu va servi gustarea în faţa televizorului sau a calculatorului; cum exemplul sunt părinţii, toţi membrii din casă sunt chemaţi la ceaiul de la ora 5 în bucătărie, unde nu există templul televizorului - spun templul, deoarece, cu timpul, televizorul a devenit templul casei, având un loc în cel mai onorabil colţ al casei (dacă nu cumva în fiecare colţ) şi ne adunăm în jurul lui. După ceaiul de la ora 5 este bună o plimbare sau un joc în familie, e bine să se asculte muzică şi să se danseze, adică e mult mai bine să se consume energie decât să se stea în faţa televizorului.
Revin la obligaţia noastră parentală - noi suntem de vină pentru sedentarismul copiilor! Dacă i-am oferi micuţului măcar 30 de minute de exerciţii fizice - gen gimnastică, biciclism, scrimă - sau 60 de minute de 3 ori pe săptămână, am rezolva cea mai importantă problemă a obezităţii sale, şi anume scăderea stimei de sine, sedentarismul şi i-am creşte motivaţia.
Cina va fi consumată la ora 20.00, nu la 18.00, cum spun unii dieteticieni adepţi ai unor regimuri eroice. Cina va conţine doar 20% din necesarul zilnic şi va cuprinde şi ea hidraţi de carbon, proteine şi eventual lactate; niciun copil nu trebuie să sară peste cină deoarece, într-un somn de 8 ore, nivelul insulinic scade, după care creşte foarte mult şi, dacă organismul nu are resursele energetice necesare este nevoit să ardă altceva, riscând afectarea pancreasului copilului.
Va urma
ILIESCU PETRICA
am o fetita de 6 ani care cantareste 30 kg. si are o inaltime de 1,20 m. as dori sa nu mai ia in greutate, avand deja cateva kg. peste medie, cum ar trebui sa procedez, avand in cedere ca sta cu bunica care nu ii refuza nimic si nici nu ma ia in seama. cand sta cu mine mananca doar ce este recomandat si fara multe dulciuri.
Feb. 11, 2013, 3:28 p.m.