Interviu cu Prof. dr. Ioan Coman, medic primar urolog, considerat azi unul din cei mai buni chirurgi în chirurgia endoscopică. De ce a optat pentru medicină? Ce profesori i-au netezit în facultate şi la începuturile sale profesionale drumul nesfârşit spre performanţă?
Domnule profesor Coman, and aţi decis şi ce va determinat să urmaţi o pregătire în profesia de medic și mai ales de urolog?
Mi-e greu să vă răspund la această întrebare pe care adesea mi-am pus-o și eu, dar ce imi amintesc cu nostalgie e faptul că din primii ani ai copilăriei şi dintre primele amintiri care îmi revin în memorie este „jocul” de-a medicul care are pacienţi pe care îi tratează. Era „jocul” meu preferat în copilarie. Mama mea, femeie extrem de inteligentă şi puternică dar cu puţină şcoală a dorit dintotdeauna să îşi vadă copilul doctor. Aşa că, poate nu întâmplător, după ce scotea pâinea din cuptorul de la ţară, îmi punea la copt „pacienţii” confecţionaţi de ea din lutul de la marginea drumului, pacienţi care atunci când erau „bine copţi” urmau să fie trataţi de mine, copilul de 3-4 ani , cu cuie pe post de ace de seringă până când … vă imaginaţi … se vindecau definitiv. Iar acest „joc” a continuat pe parcursul anilor de şcoală din comuna Gilău, judeţul Cluj, unde m-am născut şi copilărit, iar toţi colegii şi dascălii mă tratau ca pe doctorul clasei, chiar dacă eram singurul dintre colegi care aşteptam angoasat controalele medicale de la şcoală sau efectuarea vaccinărilor obligatorii. Şi astfel, în 1974 când am absolvit liceul din Gilau, nici diriginta nici directorul şcolii, nici colegii mei nu se gândeau că aş putea da admitere în altă parte decât la medicină. Ce îmi rămânea de făcut era să învăţ cât mai bine la disciplinele de examen, biologie, fizică şi chimie ca să nu îmi dezamăgesc părinții, şcoala şi, desigur, „pacienţii” copilăriei mele. Așa se face că la concursul de admitere la Facultatea de Medicină Generală din Cluj-Napoca din iulie 1974, într-un concurs cu mulți candidaţi pe un loc, am fost admis la medicină cu media 10.
Ce puteam face în continuare?
Doar tot ce depindea de mine pentru a confirma că media 10 de la examenul de admitere nu a fost o pură întâmplare sau un moment trecător din viaţa mea. Şi aşa se face că la terminarea facultăţii de medicină din Cluj în 1981 am fost şef de promoţie cu o altă medie de 10. A fost un parcurs greu dar frumos şi care şi-a lăsat amprenta asupra evoluţiei mele profesionale ulterioare. Imediat după absolvire, conducerea de atunci a facultăţii, în momentul în care am ales urologia, mi-a trasat viitoarea mea traiectorie: „Ioane, ai ales bine, urologia clujană are nevoie de tine: să faci ceva frumos pentru urologia clujană.” Şi din acel moment, realitatea de zi cu zi din practica medicală şi exigenţele profesiunii de medic au depăşit cu mult orice imaginaţie din „jocul” copilariei mele. Jocul s-a încheiat, a rămas doar transpiraţia…
Ce profesori și colaboratori ați avut care v-au fost mentori și au influențat succesul dumneavoastră profesional de-a lungul carierei?
Oricât de bun student ai fi, fără profesori care să îţi fie model în viaţă şi fără colegi cu care să te compari profesional clipă de clipă, succesul nu îţi bate la uşă. Universitatea de Medicină din Cluj a avut întotdeauna profesori de excepţie, mentori adevăraţi, formatori de şcoală. Personal îmi amintesc cu emoţie şi respect de toţi dascălii pe care i-am avut atât la scoala generală şi apoi la liceul din Gilău, cât şi ulterior la universitate. Fiind pasionat de disciplinele chirurgicale, încă din primii ani de studenţie am făcut parte din cercul ştiinţific al catedrei de anatomie umană, avându-l ca mentor şi model, atunci dar şi acum, pe cel care îmi era asistent în acea vreme, Dr. Tiberiu Ciobanu. Era un anatomist de excepţie, discipol al profesorului Papilian şi avea integrare în Clinica de urologie ca medic specialist urolog. şi iată că v-am dat un răspuns şi mai exact la prima întrebare… deci nu întâmplător, urologia mi-a fost „injectată” încă din primele luni de studenţie. Încă din anul întâi de facultate, alături de colegii mei de grupă, şi aş aminti aici pe actualul Profesor de chirurgie generala Constantin Ciuce, Dr. Marian Todoran - chirurg generalist, Dr. Szabo Ioan - neurochirurg, Profesor Dr. Suciu Nicolae - ginecolog, Dr. Şuteu Marius - chirurg generalist, disecam pe cadavre, sub microscopul operator, pe feţi şi nou născuţi, până târziu în noapte sau efectuam injectări pe vasele şi căile urinare renale, pentru a obţine mulaje care şi azi se păstrează la loc de cinste în vitrinele disciplinei de anatomie şi sunt prezentate de atunci an de an tuturor seriilor de studenţi care păşesc pragul catedrei de anatomie. Ulterior, în aşa zisul timp liber, fiind pasionat de specialităţile chirurgicale, participam alături de colegii mei mai sus amintiţi, pe atunci studenţi şi ei şi îndrăgostiţi de specialităţile chirurgicale, la Biobaza universităţii la experienţe pe animale în cadrul cercurilor ştiinţifice studenteşti de chirurgie, sub coordonarea Prof. Dr Ionescu Nicu George şi Prof. Dr Aurel Kaufmann, care ulterior mi-au fost coordonatori ai lucrării de licenţă la absolvirea facultatii (1981 - Hepatectomiile parţiale reglate) şi respectiv ale tezei de doctorat (1998 - Aplicaţii ale microchirurgiei şi laparoscopiei în urologie).
Startul în urologie l-am facut imediat după terminarea facultăţii, dar pe lângă activitatea clinică obişnuită am predat benevol anatomia umană timp de doi ani în perioada rezidenţiatului, fapt ce m-a ajutat enorm în aprofundarea cunoştinţelor de anatomie atât de necesare pentru o bună practică chirurgicală. Am fost întotdeauna atras de tot ceea ce era nou şi valoros în specialitatea mea iar introducerea laparoscopiei în practica chirurgicală clujeană de către Profesorul Sergiu Duca în 1992 în Clinica Chirurgicală III, nu m-a lăsat indiferent. Destinul a făcut ca din 1996 să mă alătur acestui colectiv şi să fac primii paşi în fascinanta lume a laparoscopiei urologice, alături de Profesorul Sergiu Duca, părintele laparoscopiei în România, şi alături de colaboratorii domniei sale, actualul profesor al clinicii Chirurgie III, Dr. Cornel Iancu, conferenţiarul Dr. Cosmin Puia şi conferenţiarul Dr. Nadim de la aceeaşi clinică. Am încercat, alături de tinerii mei colaboratori de atunci şi care mi-au rămas colaboratori şi azi, să transferam experienţa în laparoscopie dinspre chirurgia generală spre cea urologică, şi aceasta într-o perioadă în care nu exista accesul pe care îl avem azi la informaţie, aşa că citeam primele articole de laparoscopie urologică apărute în literatura de specialitate şi încercam să ne imaginăm timpii operatori laparoscopici pentru fiecare patologie urologică în parte, în funcţie de cazul pe care îl aveam de operat. Şi aş aminti aici colaborarea de excepţie pe care am avut-o în acea perioadă cu Dr Osian Gelu, rezident în chirurgie generală, actualmente șeful secției de transplant renal şi pancreatic din Riad - Arabia Saudită, cu Dr Alexandru Cota, actualmente medic primar urolog în Germania, Dr. Cristian Bogdan Rusu, actualmente şeful secţiei de urologie de la spitalul judeţean Satu-Mare, Dr. Gangan Ioan, rezident în chirurgie general, actualmente urolog în Germania, Dr. rezident Daniel Porav Hodade, actualmente medic primar urolog şi şef de lucrări la clinica urologică din Târgu Mureş şi nu în ultimul rand, cu veşnicul neliniştit, studentul de atunci şi azi medic primar urolog la Institutul oncologic Ion Chiricuţă din Cluj şi şef de lucrari al disciplinei de Urologie a UMF Cluj-Napoca, mă refer la Dr. Bogdan Petruţ. Am avut şansa nu numai a unor profesori şi mentori de excepţie, dar pot spune cu deplină bucurie că soarta mi-a hărăzit şi colaboratori pe care orice profesor şi i-ar dori. O parte dintre aceştia au rămas la Cluj alături de mine (şi nu mi-a fost uşor să îi reţin!…), iar alţii (şi nu puţini!) sunt urologi apreciaţi în alte ţări din Europa şi nu numai… Ulterior, numărul colaboratorilor a fost tot mai mare, fie ei rezidenţi sau tineri specialişti şi de ce nu… chiar studenţi pasionaţi de urologie, toţi aceştia având uşa cabinetului meu deschisă.
Comentarii
