Psiholog Fulop Cristina
„Ce singurătate ne face să ne simţim mai singuri decât lipsa de încredere?” (T.S. Eliot)
Prea des, oamenii trăiesc în solitudini diverse - pe care în mod paradoxal, mulţi dintre ei declară că nu şi le doresc, de care se tem sau care îi sperie, având convingerea că nu pot avea încredere în absolut nimeni.
De cele mai multe ori această convingere apare în urma faptului că cineva important pentru ei le-a trădat încrederea. Sigur că trădarea poate fi foarte dificil de gestionat, pentru că răneşte şi aduce multă suferinţă, mai ales atunci când este despre un om şi o relaţie în care existau investiţii emoţionale intense şi complexe, însă un om, nu înseamnă toţi oamenii….
Cine a trăit trădarea, ştie cât de „amestecate“ pot fi emoţiile şi sentimentele care parcă copleşesc şi scufundă totul în jur, şi gânduri şi acţiuni, blocându-l cel mai adesea, pentru o vreme, pe cel trădat.
Doar pentru o vreme, pentru că adultul matur şi asumat, care îşi ia propriile decizii şi face alegeri sănătoase pentru sine, are capacitatea de a gestiona situaţii diverse de viaţă, inclusiv experienţe mai puţin pozitive, în care ne-binele îmbracă forme atât de complexe. „Să mergi mai departe“ după o astfel de experienţă, este despre căutarea unui nou echilibru, este despre a avea grijă de tine, despre evoluţie personală, despre sentimentele pozitive pe care este firesc să le ai în legătură cu propria persoană, …, este despre tine, cel trădat şi despre alţi oameni, care te pot susţine, încuraja, credita, plăcea, aprecia, iubi….
Să nu mai ai încredere în oameni ar însemna să te trădezi pe tine însuţi. O dată pentru că este exclus să fii tu singurul om de încredere în viaţă, a doua pentru că nu îţi dai şansa de a investi în altcineva şi în alte relaţii şi încă odată în plus, pentru că îţi refuzi confortul unei vieţi împreună cu alţii, cu care să împarţi şi să împărtăşeşti emoţii, gânduri şi experienţe.
Alteori, modelele de educaţie sunt cele care alienează încrederea în oameni şi comportamentele prosociale. Unii copii învaţă în mod eronat, că neîncrederea totală (fără filtre) în oameni şi non-investiţia emoţională sunt echivalente cu prudenţa, autoprotecţia şi controlul asupra propriei vieţi. De multe ori, în spatele acestor erori de educaţie, se află experienţe defectuos gestionate ale părinţilor, care din dorinţa de a-şi proteja copiii de situaţii similare, „îi împing“ pe aceştia către solitudine exterioară, dar mai ales interioară.
Dacă vă aflaţi în vreuna dintre aceste situaţii, priviţi în jur şi încercaţi să identificaţi măcar o persoană pe care consideraţi că aţi putea-o credita, puţin mai mult decât ieri, împărtăşindu-i un gând sau o emoţie în plus. Dacă nu o găsiţi, încercaţi încă odată, cu mai multă încredere şi dacă tot nu o puteţi identifica, nu uitaţi că există mulţi oameni integri, autentici şi oneşti şi, poate, cu ajutorul unui psihoterapeut îi veţi putea găsi şi credita pentru a face parte din lumea voastră.
STEFAN MADALINA
Buna ziua, as vrea sa stiu si eu daca de la un tratament depresiv urmat de abia un an de zile, se mai poate slabi? Va multumesc!
Aug. 5, 2016, 6:22 p.m.