Otita este una din cele mai frecvente infecţii în perioada copilăriei, în apariţia sa fiind încriminate atât bacteriile cât şi viurşii. Până la vârsta de 3 ani peste 90% din copii au avut cel puţin un episod de otită. În funcţie de segmentul afectat, sunt mai multe tipuri de otită: medie (cea mai frecventă), externă (frecventă la copiii ce practică înotul) şi internă.
Voi insista asupra primei având în vedere frecvenţa crescută, importanţa tratamentului şi severitatea complicaţiilor.
Ce este otita?
O infecţie la nivelul urechii care netratată corect poate duce la complicaţii severe dificil de tratat. Apare cel mai frecvent ca şi o complicaţie a unei infecţii de căi respiratorii superioare de tipul rinofaringitei acute (răceala) sau adenoiditei acute/adenoiditei cronice acutizate (în limbaj nemedical polipii); infecţia urechii se produce prin trompa lui Eustachio (realizează legatura între nazofaringe şi ureche) fiind favorizată de anatomia acesteia care la sugar şi copilul mic are o conformaţie „imatură” fiind mai scurtă şi mai largă şi având o dispoziţie orizontală permiţând microbilor din nas şi gură să ajungă cu usurinţă la nivelul urechii.
Spaţiul din spatele timpanului reprezintă urechea medie; în condiţii normale secreţiile de la acest nivel se elimină prin trompa lui Eustachio; în cazul unei infecţii la acest nivel se acumulează lichid în care microbii de la nivelul nasului se multiplică , justificând astfel pe deplin utilizarea antibioticelor; În unele situaţii datorită presiunii crescute a lichidului, se perforează timpanul cu eliminarea unor secreţii purulente, moment în care durerea dispare, determinându-i frecvent pe părinţi să nu mai solicite un consult medical.
De cine este produsă?
Sunt 3 bacterii mai frecvente implicate în apariţia otitei: • Streptococcus pneumoniae - aproximativ 30% din cazuri • Haemophilus influenzae – in jur de 25% din cazuri • Moraxella catarahalis – 15 % din cazuri
Mult mai rar este vorba despre Streptococcus pyogenes ( sub 5%), Pseudomonas aeruginosa iar în aproximativ 20% nu se poate identifica prezenţa unei bacterii. Care sunt factorii favorizanţi?
• vârsta mică ( sugari, copii mici, datorită particularităţilor anatomice);
• copiii născuţi prematur;
• deficite imune;
• sexul masculin;
• malformaţii la nivelul gurii sau nasului;
• distrofia (deficit ponderal, copii cu greutate sub normal);
• expunerea copiilor la fumatul pasiv (chiar daca nu se fumează în camera copilului);
• lipsa alimentaţiei naturale;
• alimentarea în poziţie culcată a copilului;
• răceala, nasuc înfundat (secreţiile trebuie permanent aspirate);
• colectivitate: fraţi, surori cu infecţii de căi respiratorii;
• infecţii repetate ale căilor respiratorii superioare;
• prezenţa adenoiditei cronice (polipii – factor de întreţinere a infecţiilor);
• factori alergici;
• predispoziţie genetică (disfuncţie genetică a trompei lui Eustachio) care favorizează acumularea de lichid la nivelul urechii medii care în contextul unei infecţii banale (răceală) se poate infecta;
Cum se manifestă?
În funcţie de vârstă, manifestările sunt uşor diferite, sugarul şi copilul mic neputând comunica. În general febra este un simptom constant însă sunt şi cazuri când lipseşte.
La sugari
• agitaţie, indispoziţie, plâns incontrolabil, ţipete, frecarea capului de pernă;
• refuzul alimentaţiei
• febra (Orice febră fară o cauză stabilită impune consult ORL – subliniez importanţa acestui consult întrucât de multe ori diagnostiul este formulat incorect de către medicul de familie care nu are experienţa ORListului pediatric);
• perturbarea somnului;
• varsaturi, diaree;
• convulsii febrile (mai frecvente la sugar)
La copiii mai mari
• febra este de asemenea un simptom destul de frecvent;
• zgomote, pocnituri la nivelul urechii, senzaţie pulsatilă sau de ureche înfundată (copilul spune ca nu mai aude bine), senzaţie de plenitudine;
• dureri la nivelul urechii (otalgie) sau scurgerea de lichid purulent (otoree);
• ameţeli, uneori tulburări de echilibru (ataxie);
• stare generală alterată;
Pe lângă aceasta simptomatologie pot coexista manifestările infecţiei respiratorii care de fapt a generat afectarea otică :
• obstrucţie nazală, rinoree (curgerea nasului) muco – purulentă;
• tuse (secundară scurgerii secreţiilor în gură);
• conjunctivita (ochişori roşii cu secreţii);
Se impune tragerea unui semnal de alarmă în ceea ce priveşte evoluţia otitei după câteva zile, poate să apară o ameliorare spontană cu regresia febrei şi dispariţia durerii însă cu exteriorizarea unei secreţii purulente la nivelul urechii (pătează perna, hăinuţele) care apar după perforarea timpanului. Aceasta nu trebuie considerată o vindecare ci o complicaţie care poate determina cronicizarea cu apariţia în timp a altor manifestări de tipul hipoacuzie sau chiar surzenie, infecţii severe de tipul meningitei, abcesului cerebral, otomastoidita sau chiar infecţie generalizată -septicemie.
Aşadar ameliorarea simptomatologiei în lipsa unui tratament nu trebuie să vă liniştească ci, dimpotirvă să vă îngrijoreze şi să vă determine să solicitaţi un consult medical de specialitate.
Cum se diagnostichează?
În general se suspectează o infecţie otică la un copilaş ce prezintă de câteva zile o răceală simplă care se agravează prin persistenţă sau reapariţia febrei dupa o perioadă de afebrilitate, alterarea stării generale şi prezenţa durerilor la nivelul urechii.
Diagnosticul de Otita trebuie confirmat de un medic specialist ORL chiar daca este suspicionat de catre medicul de familie sau pediatru. Medicul ORL va examina urechea copilului cu ceea ce se numeste Otoscop (un aparat micuţ care se introduce în ureche) cu ajutorul căruia va evalua membrana timpanului care de cele mai multe ori apare roşie, inflamată, bombată (datorită presiunii exercitate de lichidul din interior) iar în situaţia în care secreţiile au fost eliminate se observă o membrana flască, lipsită de culoare, perforată. Tot medicul ORL este cel care examinează copilaşul la terminarea tratamentului antibiotic pentru a evalua procesul de vindecare şi pentru a stabili daca se mai impun măsuri suplimentare.
Cum se tratează ?
a) regim igieno dietetic:
• consum crescut de lichide: ceaiuri, sucuri de fructe, supe de legume
• căldura locală (comprese calde la nivelul urechii afectate)
• atmosfera umedă în casă pentru a favoriza desfundarea nasucului (factor de întreţinere)
• evitarea fumatului în casa, nu numai în camera copilaşului
b) tratament etiologic (împotriva cauzei declanşatoare)
Vindecarea unei otite poate să se realizeze şi în absenţa tratamentului antibiotic prin perforarea membranei timpanului şi eliminarea lichidului infectat (evoluţie naturală, fără tratament). Dar, în acest caz există un risc major de complicaţii: vindecare cu sechele, supuraţii cronice, afectarea în timp a auzului (cu cât apare mai devreme cu atât este mai mare riscul de a apărea tulburari de vorbire şi dificultăti şcolare) Tipul de antibiotic şi durata tratamentului sunt indicate de medicul ORL. În medie durata tratamentului este de 7-10 zile; nu opriţi adminstrarea antibioticului mai repede decât a fost recomandat chiar dacă starea generală este bună şi copilaşul nu mai prezintă nici un fel de simptom. La sfârşitul tratamentului sau pe parcursul acestuia dacă nu sunt semne de ameliorare se impune un nou consult ORL pentru evaluarea raspunsului la antibiotic.
c) tratament simptomatic (pentru febră, durere, nas infundat)
• tratamentul febrei este un deziderat important, normalizarea acesteia constituind un „semn bun”
• se pot folosi: Paracetomol (Panadol, Eferalgan) alternativ cu Ibuprofen (Nurofen, Ibugesic, Marcofen) la 4 ore pana se obţin 24 de ore fară febră dupa care se renunţă la Paracetamol rămânând doar cu ibuprofenul care are atat acţiune antialgică( de calmare a durerii) cât şi antiinflamatorie.
Dozele se stabilesc de catre medicul ORL sau medicul pediatru. Nu administraţi aceste medicamente în alte doze decat cele recomandate de medici.
• pentru calmarea durerilor se pot administra antialgice,antiinflamatorii pe guriţa (de tipul ibuprofen) sau picături la nivelul urechilor (de tip otocalm). Atenţie însa daca din ureche se scurg secreţii purulente atunci nu administraţi soluţii la acest nivel.
• picături în năsuc pentru desfundarea acestuia şi a trompei lui Eustachio.
Complicaţii:
• Cronicizrea infecţiei cu apariţia în timp a HIPOACUZIEI sau chiar a SURDITĂŢII cu afectarea ulterior a performanţelor şcolare
• Meningita, Encefalita, Abces cerebral
• Otomastoidita (infecţia migrează catre craniu afectând mastoida, proeminenţa din spatele urechii)
• Septicemie Cum putem preveni?
A. Prin evitarea factorilor favorizanţi:
• alimentaţie naturală; evitarea alimentării în poziţie culcată a copilaşului
• evitarea fumatului
• tratamentul corect al oricaror infecţii respiratorii superioare prin solicitarea unui consult medical când copilaşul este bolnav, chiar dacă îi curge puţin nasul şi anticipăm care va fi tratamentul prescris de medic
• evitarea locurilor aglomerate, a spaţiilor închise şi neventilate, precum şi evitarea contactului cu persoane infectate ( răcite)
B. Vaccinarea
• împotriva Streptococului pneumoniae si impotriva Haemophilus doi dintre cei mai frecvenţi germeni implicaţi în apariţia otitelor
• aceste vaccinari nu sunt incluse în programul naţional de vaccinare, deci nu sunt gratuite şi trebuie achiziţionate contracost (sunt mai multe firme ce distribuie aceste vaccinuri care în cazul Haemophilusului se administrează concomitent cu vaccinurile „obligatorii”- Pentaxim – pentru difterie, tetanos, pertusis, poliomielita la care se adaugă Haemophilus, respectiv Infarix hexa - pentru difterie, tetanos, pertusis, poliomielita, hepatita B, Haemophilus) iar pentru pneumococ există varianta vaccinului Prevenar. Despre aceste vaccinari voi vorbi însă mult mai pe larg într-un articol dedicat în întregime vaccinurilor „facultative”. Dr Delia Chira, Medic specialist ORL
