Dr. Daniela Vrânceanu, medic specialist ORL
Piramida nazală, alcătuită dintr-un schelet osteo-cartilaginos, adăposteşte două cavităţi - fosele nazale, separate pe linia mediană printr-un perete unic – septul nazal. Septul nazal are o structură de “mozaic”, fiind alcătuit din elemente cartilaginoase, osoase şi fibroase.
Deviaţiile de sept nazal constau în deformări pe una sau pe ambele feţe septale, sub forma unor proeminenţe osteo-cartilaginoase (creste sau pinteni) sau sub forma unor curburi, înclinări anormale septale. Aceste malformaţii pot interesa zona anterioară, pe cea mijlocie sau posterioară a septului nazal. Un sept nazal perfect drept este extrem de rar. Se poate afirma fără greşeală că “septul nazal poate fi considerat întotdeauna ca deviat” datorită structurii sale mozaicate. Se apreciază că doar 6-8% dintre septurile nazale pot fi considerate drepte. Restul de 92-94% prezintă deviaţii cu dimensiuni/amplasări diverse care pot antrena uneori tulburări funcţionale sau complicaţii. Trebuie reţinut că numai acestea din urmă au indicaţie chirurgicală.
În etiopatogenia (cauzele) deviaţiei de sept nazal intervin doi factori: traumatismele şi potenţialul proliferativ al celulelor cartilaginoase septale.
Traumatismele
Prima cauză traumatică importantă o reprezintă travaliul obstetrical. Traversarea canalului pelvi-genital în timpul naşterii de către craniul fetal poate produce deformări ale septului nazal care vor determina mai târziu deviaţii septale;
A doua cauză o constituie traumatismele copilăriei, uneori minime, care vor determina o creştere a malformaţiilor septale la adolescenţă, când are loc o creştere explozivă a scheletului osteo-cartilaginos. De multe ori, deviaţiile septale vor fi însoţite de modificări estetice ale piramidei nazale – dismorfiile septo-piramidale;
Traumatismele adultului pot determina fractura cu deplasare a septului sau doar deplasarea septului (luxaţie) care se asociază frecvent cu fracturi ale oaselor nazale şi se rezolvă odată cu tratamentul instituit pentru rezolvarea traumatismului nazal.
La nivelul joncţiunii dintre porţiunea cartilaginoasă şi osoasă a septului există zonele de creştere ale cartilajului septal cu celule cu o mare putere de proliferare ce pot fi stimulate prin mecanisme endocrine sau mecanice. Clasificarea deviaţiilor de sept
Deviaţiile de sept nazal pot interesa numai cartilajul (anterior), numai osul (posterior) sau ambele formaţiuni. Din punct de vedere practic, cea mai utilă clasificare este în funcţie de forma septului nazal: formă angulară (creste septale), formă curbată în “sticlă de ceas”, formă cu deviaţie în bloc (luxaţia post-traumatică), deviaţie asociată cu alte modificări ale cartilajelor/oaselor nazale. Inflexiunile septului nazal pot avea forma literei S,C, etc.
Tabloul clinic constă în elemente subiective (acuzele pacientului) şi obiective relevate de examenul ORL.
Subiectiv, pacientul acuză obstrucţie nazală uni- sau bilaterală, respiraţie predominant pe gură mai ales noaptea, sforăit nocturn (acuzat de obicei de partenerul de viaţă!).
Deoarece curentul de aer nu mai are traseul normal în interiorul nasului, apare şi diminuarea simţului mirosului (hiposmia), dat fiind că particulele odorifere nu mai pot ajunge la zona olfactivă din partea superioară a foselor nazale.
Obiectiv, la inspecţie se constată şi o dismorfie a piramidei nazale ce însoţeşte de obicei deviaiile septale post-traumatice ( aspect de nas turtit, în şa, cocoşat, etc.).
Rinoscopia anterioară, efectuată de specilistul ORL, pune în evidenţă o inegalitate a foselor nazale şi obiectivează mărimea deviaţiei şi a obstrucţiei nazale. Frecvent apare şi o modificare a restului de structuri endonazale – cornete, mucoasă nazală – apărută prin mecanisme compensatorii ale nasului la deviaţia de sept pentru a menţine funcţiile de încălzire, umidifiere, purificare a aerului inspirat.
Endoscopia nazală completează diagnosticul şi oferă şi pacientului posibilitatea de a vizualiza deviaţia septală şi modificările endonazale, precum şi posibilitatea de a explica în ce constă intervenţia chirurgicală atunci când este indicată.
Diagnosticul pozitiv este uşor de stabilit pe baza simptomatologiei subiective şi a examenului clinic, endoscopic şi uneori radiografic.
Complicaţiile deviaţiei de sept nazal sunt cele care conduc la indicaţia chirurgicală. Împiedicând circulaţia aerului în fosele nazale şi drenajul secreţiilor nazale şi sinusale, deviaţiile septale pot genera şi întreţine inflamaţii locae, de vecinătate sau la distanţă: rinite care se cronicizează, sinuzite, otite medii, durei de cap rebele, oprirea respiraţiei (apnee) în somn cu hipooxigenarea creierului, etc.
Tratamentul deviaţiei de sept nazal este numai chirurgical. Indicaţia operatorie se pune atunci când malformaţia septală genereză tulburări funcţionale, estetice, precum şi complicaţii loco-regionale sau la distanţă. Preoperator, trebuie obligatoriu tratate de către medicul specialist ORL complicaţiile infecţioase de tip sinuzite, otite acute care se pot agrava dacă operaţia este realizată într-un moment inadecvat. Postoperator, trebuie tratată patologia de rinită cronică indusă de deviaţia septală pentru remiterea completă a sindromului de obstrucţie nazală.
S-au imaginat numeroase tehnici chirurgicale pentru rezolvarea deviaţiilor de sept nazal grupate sub denumirea de „septoplastii”. Chirurgia corectoare a septului nazal, septoplastia este o operaţie funcţională, conservatoare şi estetică ce cuprinde un mănunchi de tehnici prin care se urmăreşte nu atât îndepărtarea septului deviat, cât remodelarea şi reimplantarea lui pe linia mediană într-un „pat” reamenajat pentru refacerea anatomiei funcţionale a foselor nazale. Tehnica chirurgicală depinde de particularităţile malformaţiei septale, dar şi de experienţa chirurgului.
Intervenţia se poate practica şi sub anestezie locală, dar anestezia generală oferă avantaje de necontestat atât pacientului, cât şi chirurgului ORL. Astăzi, septoplastia beneficiază şi de controlul endoscopic, care oferă o imagine de foarte bună calitate a câmpului operator endonazal şi relevă şi anomaliile asociate ale pereţilor laterali ai foselor nazale, care se pot rezolva în aceeaşi intervenţie sau într-un timp ulterior.
Postoperator este necesar un tamponament nazal de 48 de ore şi protecţie antibiotică 5 zile pentru prevenirea sângerării şi a complicaţiilor infecţioase, mai ales dacă anterior a existat şi un episod de sinuzită sau de otită. Pe perioada tamponamentului (48 de ore) este necesară spitalizarea, mai ales dacă intervenţia se desfăşoară sub anestezie generală, fiind posibilă urmărirea permanentă a evoluţiei postoperatorii imediate a pacientului. Intervenţia este în general bine suportată de către pacienţi, singurele neplăceri acuzate se referă la obstrucţia nazală dată de tamponament şi, uneori, de dureile de cap ce pot fi uşor înlăturate prin antialgice, antiinflamatorii, comprese reci sau prin folosirea unor tampoane nazale cu tub central ce permite respiraţia.
În concluzie, deviaţia de sept nazal nu reprezintă neapărat „o boală”, nu este întotdeauna „de operat”, iar indicaţia chirurgicală trebuie stabilită de către specialistul ORL în urma examinării pacientului.
Dr. David Constantin
Care este codul de boala care trebuie trecut pe biletul de trimitere a dismorfiei septonazale postraumatice
March 27, 2018, 4:11 p.m.