Procentajul femeilor care suferă de deficienţe de auz este în creştere, acest tip de afecţiune fiind una dintre cele mai neglijate probleme de sănătate.
Simţul auzului presupune un proces complex: undele sonore fac să vibreze membrana timpanului, apoi, prin intermediul osişoarelor din urechea medie, vibraţia este transmisă printr-o altă structură membranoasă, fereastra ovală, către fluidele de la nivelul urechii interne, unde este transformată, de celule receptoare dotate cu cili, în influx electric şi condusă la creier prin nervul auzului.
Acest proces poate fi afectat la niveluri diferite şi din cauze multiple, de la infecţii intercurente, la boli inflamatorii cronice ale urechii, de la boli de sistem cu afectare otică la sindroame genetice, de la traumatisme la tumori, intoxicaţii, toate pot duce la scăderea auzului în diverse grade.
Una dintre bolile care afectează cel mai adesea femeile este otoscleroza, boală cu transmitere genetică, caracterizată prin apariţia unei calcificări în zona ferestrei ovale, care împiedică transmiterea sunetelor de la timpan la urechea internă. Apare în general la maturitate (25–50 ani) şi cauzează scăderea progresivă a auzului, afectând, de obicei, ambele urechi. Afecţiunea se manifestă lent, pe parcursul a 5-10 ani, ducând la hipoacuzia de transmisie şi zgomote în urechi - acufene. Se ştie că sarcina agravează sau predispune la apariţia bolii, factorii endocrini fiind cei care explică afectarea mai frecventă a femeilor.
Zgomotul este o altă cauză care poate duce la pierderea auzului, prin lezarea celulelor ciliate din urechea internă. Expunerea la un traumatism sonor izolat - de exemplu, un concert de muzică rock sau o seară în club -, poate determina doar o comoţie a celulelor receptoare, cu revenirea la normal a auzului după câteva ore sau zile. În schimb, femeile care lucrează permanent într-un mediu poluat sonor, ţesătorii sau fabrici de confecţii, sunt afectate definitiv. În asemenea cazuri se impune întreruperea expunerii sau măcar purtarea de antifoane, căşti speciale ce izolează fonic.
Nervul auzului poate fi şi el afectat în patologia inflamatorie (nevrite virale, bacteriene), tumorală (schwanoame), toxică (medicamentoase, metabolice), boli neurologice generale sau fracturi ce interesează baza de craniu şi apare hipoacuzia, chiar dacă urechea medie şi celulele ciliate sunt sănătoase sau doar parţial afectate.
Deşi mecanismele pierderii auzului sunt extrem de variate, primul pas în diagnosticarea unei hipoacuzii, indiferent de cauză, este testarea auzului.
Dacă aveţi impresia că nu înţelegeţi bucăţi dintr-o conversaţie, dacă trebuie să schimbaţi urechea la care ţineţi telefonul pentru a auzi mai bine sau dacă le cereţi interlocutorilor deseori să repete ce au spus, decizia de a merge la medic pentru a rezolva eventuale deficienţe de auz este foarte importantă pentru a evita agravarea problemelor. Dr. Gabriela Ciorbea, Medic primar ORL,
Centrul Medical Audio-Optica
www.audio-optica.ro
Telefon: 021-305.72.51
