Având proprietăţi antibacteriene şi antiinflamatoare, produsele apicole îşi exercită potenţialul curativ în afecţiunile bronhopulmonare. În tratamentul bronşitei cronice, rezultate foarte bune se obţin asociind propolisul cu mierea de tei sau de eucalipt. În unele cazuri, deşi propolisul aplicat ca unic tratament nu dă rezultatele aşteptate, el constituie un real adjuvant al tratamentului clasic. În ţările din estul Europei, între care România se detaşează prin experienţa acumulată şi studiile clinice efectuate, s-au realizat game de medicamente care au ca bază activă acest produs apicol. Experienţa clinică şi rezultatele obţinute în aceste ţări au determinat o sporire a interesului faţă de apiterapie şi faţă de efectele sale şi în Europa Occidentală şi în Statele Unite, în Asia şi în America de Sud.
Prin proprietăţile antimicrobiene, antiinflamatoare şi anestezice, propolisul s-a dovedit uneori spectaculos de eficient în tratarea unor afecţiuni ale aparatului respirator. În multe cazuri poate depăşi eficacitatea unor medicamente cunoscute pentru tratarea acestor afecţiuni şi prezintă avantajul de a opri rapid durerea, de a-şi exercita acţiunea mai mult timp, reducând durata tratamentului clasic.
Între afecţiunile care pot beneficia rapid de efectele propolisului se numără faringitele cronice şi rinosinuzita cronică, iar dacă se asociază cu lăptişor de matcă şi miere, eficienţa este sporită în tratamentul amigdalitei, traheitei şi al guturaiului. Administrat intern, propolisul nu produce dezechilibre ale florei bacteriene normale, întrucât acţionează prin stimularea factorilor imunologici specifici şi nonspecifici şi produce o creştere a rezistenţei generale a organismului faţă de boală. Datorită proprietăţilor antiinflamatoare, anestezice şi eutrofice locale, este utilizat şi pentru atenuarea crizelor de astm şi scăderea frecvenţei lor . Sub formă de soluţii apoase, a fost aplicat zilnic, 2 luni, în tratamentul unor forme moderate de astm bronşic. Studiile efectuate în Egipt cu astfel de extracte au demonstrat că pacienţii au prezentat o incidenţă mai scăzută a crizelor de astm pe fondul ameliorării funcţiei ventilatorii. Rezultatele pozitive sunt asociate cu prezenţa în propolis a esterilor acizilor cafeici, îndeosebi a CAPE, compuşi cunoscuţi pentru acţiunea lor antiinflamatoare, dar şi de stimulare a sistemului imunitar.
Într-un articol publicat, în 1993, în Arzneimittel Forschung (Cercetarea medicamentului), se arată că Focht şi col. au testat efectele bactericide ale propolisului – extract apos 13% - pe mai multe tulpini de bacterii gram+ şi gram–, precum şi pe tulpini de bacterii anaerobe, izolate de la pacienţi cu infecţii ale căilor respiratorii superioare, şi au ajuns la concluzia că, la concentraţii ce variază între 6,25g şi 1g de extract de propolis/litru, toate tulpinile bacteriene sunt distruse. Totuşi, efectele sunt valabile doar la aplicarea topică a preparatelor, şi nu prin administrarea sistemică a lor.
Cercetători din Brazilia au realizat un studiu care evidenţiază eficacitatea propolisului şi ca analgezic în tratamentul unor afecţiuni ca astmul bronşic, al bronşitei şi al virozelor respiratorii - se foloseşte o soluţie de propolis 5% în alcool, care stimulează procesul de regenerare tisulară în cazul de infectare a leziunilor. Soluţia poate fi utilizată şi sub formă de aerosoli - se fac inhalaţii în care propolisul se dizolvă în proporţie de 1:2 sau 1:3 în apă distilată, lapte fiert sau ulei de piersici ori de caise. Se recomandă ca pacientul să rămână în repaus circa 25 de minute după fiecare şedinţă de aerosoli. Aerosolizarea se poate face fie prin inhalaţii simple, fie prin utilizarea unui aparat electric de aerosolizare. Un astfel de tratament durează circa 25 de şedinţe, iar dacă este necesar el poate fi repetat la fiecare 3 luni.
Dr. biochimist Cristina Mateescu,
CS II Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură
