Man Simona Dr.
Tinitus-ul este definit ca percepţia anormală a unui sunet la nivelul urechilor sau a craniului, fără să existe surse externe acustice. Prevalenţa tinitus-ului la adult este între 10-15%, o prevalenţă mai mare întâlnindu-se la vârste mai înaintate, în decada şase sau şapte de viaţă.
Se consideră că există două tipuri de tinitus, obiectiv şi subiectiv.
I. Tinitus-ul obiectiv
Poate fi auzit de un observator (fie cu un stetoscop, fie simplu prin ascultarea în imediata apropiere a urechii), este cauzat de sunetele generate la nivelul corpului (fie din fluxul de sânge care devine turbulent, fie din tulburări ale muşchilor) şi transmise la nivelul urechii prin propagare în ţesuturile corpului. Reprezintă o formă rară de tinitus, ce apare la mai puţin de 1% din cazuri, adesea fiind caracterizat de pacient ca un clic sau pulsaţie. Cauzele sunt adesea anomalii vasculare arteriale sau venoase, dar pot fi şi cauze non-vasculare precum cele generate de pulsatia vălului palatin sau a urechii medii sau disfuncţia trompei lui Eustachio.
A. Printre cauzele vasculare
Plăcile aterosclerotice şi stenozele la nivelul vaselor capului şi gâtului reprezintă cea mai obişnuită cauză de tinitus pulsatil la vârstnici.
Displazia fibromusculară, care adesea conduce la stenoze, poate determina tinitus pulsatil, în special la persoane tinere.
Pseudotumor cerebri, denumită de asemenea şi hipertensiune intracraniană, este întâlnită în mod clasic la femei tinere, obeze. Dacă există o tromboză unilaterală de sinus transvers, sângele venos trebuie să curgă prin intermediul părţii opuse deschise, iar creşterea în fluxul venos poate conduce la tinitus.
Suflul venos, se crede a fi determinat de un tipar alterat de curgere a sângelui, cum se întâmplă în anemie, hipertensiune, sau o anomalie a urechii medii/interne (bulb jugular dehiscent). Un bulb dehiscent înalt este vizibil otoscopic ca o structură lividă în spatele timpanului. Pacienţii cu bulb jugular dehiscent se pot prezenta cu surditate, dacă bulbul se află în contact cu oscioarele şi le limitează mobilitatea.
2. Cauzele non-vasculare
Mioclonusul (spasmul) palatal este caracterizat de mişcări involuntare ritmice ale palatului moale, de obicei la frecvenţe de 1-2/sec. Muşchiul tensor al vălului palatin creşte tensiunea la nivelul palatului moale şi deschide trompa lui Eustachio când aceasta se contractă. Muşchiul ridicător al vălului palatin ridică palatul moale şi ajută la deschiderea trompei lui Eustachio.
Tinitus-ul determinat de mioclonus-ul (spasmul) urechii medii este rar, dar adesea foarte supărător, fiind produs de contracţii ritmice, repetitive, anormale ale muşchilor tensor al timpanului şi scăriţei.
Trompa lui Eustachio funcţionează ca o valvă egalizatoare de presiune pentru urechea medie, care este în mod normal umplută cu aer. Când funcţionează adecvat, ea se deschide periodic (aproximativ o dată la fiecare trei minute), ca răspuns la înghiţire sau căscat, permiţând aerului din urechea medie să înlocuiască aerul care a fost absorbit de membrana urechii medii sau să egalizeze schimbările de presiune ce se produc cu modificările de altitudine. Dacă trompa lui Eustachio rămâne închisă mai mult decât normal se produce o presiune negativă la nivelul urechii medii cu retracţia membranei timpanice, ce se acompaniază de discomfort la nivelul urechii şi poate avea ca rezultat o afectare uşoară a auzului şi tinitus. Un alt tip de disfuncţie a trompei lui Eustachio apare când trompa rămâne deschisă tot timpul. Pacienţii pot relata că îşi aud propria respiraţie sau propria voce (autofonie) în urechea afectată, iar medicul poate vedea mişcarea respiratorie când priveşte timpanul. Disfuncţia trompei lui Eustachio poate apare la cei cu despicătură palatină, dar şi în caz de alergii, după o infecţie severă a urechii sau după expunere la fum sau praf.
II. Tinitus-ul subiectiv
Auzit doar de pacient, este determinat de activitatea nervoasă anormală de la nivelul sistemului nervos, care nu este produsă de activarea de către sunet a celulelor senzoriale de la nivelul cohleei. Principalele cause implicate în apariţia tinitus-ului subiectiv sunt problemele otologice, precum infecţiile (otita medie, labirintita, mastoidita), tumorile, problemele labirintice (hipoacuzia neurosenzorială, vertijul vestibular), alte probleme otologice (expunerea la zgomot, presbiacuzia, dop de cerumen, otoscleroza), medicamente ototoxice (analgezice, antibiotice, medicamente chimioterapice şi antivirale, diuretice de ansă, antidepresive, droguri halucinogene), tulburări neurologice (traumatisme craniene, meningita, encefalita, AVC-ul, scleroza multiplă, leziunea nervului auditiv, migrena, epilepsia), tulburări endocrine şi metabolice (hipotiroidia, diabetul zaharat, hiperinsulinemia, modificările hormonale din cursul sarcinii, deficienţa de vitamină B12, deficienţa de fier), tulburări psihiatrice (tulburarea anxioasă, depresivă, traumele emoţionale) etc.
În concluzie,
tinitus-ul poate fi un simptom pentru numeroase afecţiuni, de la cele benigne până la altele ame-ninţătoare de viaţă. Cunoaşterea lor reprezintă o parte esenţială pentru tratamentul tinitus-ului.
Stan Ionela
Tinnitus-ul din tulburarea anxioasa va trece odată cu tratarea anxietății ?
Jan. 25, 2018, 12:12 a.m.