Dr. Liliana Padure Conf.
În Artrita Idiopatică Juvenilă (AIJ), tratamentul recuperator (kinetoterapie, posturare – ortezare, electroterapie) se diferenţiază după forma clinică şi stadiul bolii, luând totdeauna în consideraţie substratul fiziopatologic la nivel de sinovie, cartilaj, os, muşchi.
Inflamaţia sinovială autoimună, responsabilă de eroziunea şi distrucţia cartilajelor şi oaselor articulaţiilor atinse, este prezentă în toate formele clinice.
Tratamentul fizical se adresează DURERII ŞI IMPOTENŢEI FUNCŢIONALE printr-o posturare diferită, în funcţie de articulaţia dureroasă, iniţiind în prima fază contracţia izometrică, deoarece nu mobilizează segmentele (eliminând durerea) şi previne amiotrofia rapidă.
În perioada regresiei, care lasă un tablou de sinovită cronică (peste care pot reapărea noi pusee inflamatorii), posibilităţile de mobilizări kinetice cresc.
Cum leziunile cartilaginoase, apoi osoase, pot apărea chiar la sfârşitul evoluţiei episodului acut, ortezele au menirea să prezerve articulaţiei funcţia intactă împreună cu gradele de amplitudine articulară adecvate funcţiei.
Chirurgia este mult mai puţin utilizată faţă de acum 10-15 ani, când primeam în serviciul nostru copii cu AIJ pentru recuperarea genunchiului operat (la scoaterea gipsului descopeream cu pediatrul DRAMA articulaţiei ).
Doar în cazurile invalidante se admite capsulotomie posterioară într-un flexum de genunchi redutabil.
Artroplastiile sunt indicate în situaţii corect precizate.
De când kinetoterapia a devenit parte integrantă şi INDISPENSABILĂ a protocolului terapeutic, starea articulară se stabilizează cu deformaţii reziduale prea puţin importante, pe care, în economia gestuală, copilul este învăţat să le ascundă.
Ca să poată fi preventive (pentru deformaţiile articulare), posturarea în orteze/kinetoterapia/electroterapia antialgică şi antiedematoasă, adică metodele de recuperare-reabilitare au ca obiective:
MBLÂNZIREA FENOMENULUI INFLAMATOR prin :
- REPAUS coerent gândit ca să prevenim posturile vicioase
- Confecţionarea ortezelor PERSONALIZATE, fixe şi mobile (ajutătoare ale funcţiei în faza subacută);
- Crioterapia - aplicarea de geluri congelate, gheaţă, pentru 10-20 minute, de 1-2 ori pe zi în faza acută;
- Minima educaţie gestuală, care să economizeze articulaţia (ca durere şi, ulterior, distrucţie) printr-o inducere a contracţiei musculare în segmentele care trebuie să rămână imobile o cât mai mică perioadă, pentru a nu genera durerea (izometria muşchilor mâinii, cotului, umărului sau la nivelul membrelor inferioare).
PĂSTRAREA SAU RESTAURAREA AMPLITUDINILOR FUNCŢIONALE
- Aşa cum arătam în faza acută, mobilizarea spontană pentru autoservire poate produce durere - se impune ajutor pentru menţinerea ADL prin limitarea la minim a activităţilor şi INTREŢINEREA musculo-articulară cu ajutorul IZOMETRIEI.
- Faza cronică permite mobilizări pasive cu prize ferme, simultane şi tracţiuni lejere ale segmentelor articulare.
- Faza de remisie permite POSTURI MANUALE, ORTEZE DE CORECŢIE .
În toate aceste faze se poate adăuga sau nu, în funcţie de personalitatea copilului, fizioterapie (magnetodiaflux, deep oscilation etc. ), masaj la distanţă de articulaţia dureroasă şi masaj de apel în membrul controlateral, menite să inducă starea de relaxare musculară.
REFACEREA CONTROLULUI MUSCULAR
- În faza inflamatoare, exerciţii statice de stabilizări ritmate cu mobilizări minime pasive, mai ales la copiii mici.
- În faza subacută, mobilizări blânde active şi după încercarea terapeutului de a stimula proprioceptorii locoregionali (din muşchi, tendoane etc.), mobilizări active cu rezistenţă minimă.
- Ergoterapia îi poate pune la îndemână copilului jocuri funcţionale adecvate.
- În faza de remisie se continuă ceea ce s-a produs anterior “tacit”: corecţia defectelor reziduale şi exerciţiile dinamice active se fac fără durere, reuşindu-se chiar mobilizări active cu rezistenţă maximă.
PREVENIREA CONSECINŢELOR LA DISTANŢĂ
Articulaţia artritică creează limitări funcţionale în lanţul cinematic al membrului, care, în această perioadă de “linişte” inflamatoare pot fi tratate (ex.: un genunchi bolnav influenţează şoldul, gleznele, care ulterior sunt mobilizate corect pentru înlăturarea limitărilor funcţionale care nu trebuie să coexiste, să se fixeze).
Nu trebuie neglijată, în tratamentul de reabilitare articulară în AIJ, noţiunea de PRUDENŢĂ - de aceea, echipa multidisciplinară necesită profesionalism şi pentru a stârni interesul copilului în programul kinetic atent condus.
Sfaturile noastre se armonizează cu cele ale pediatrilor reumatologi integrând părinţii în echipa terapeutică pentru a şti că:
- o baie caldă prelungită (la începutul şi sfârşitul zilei) are menirea să relaxeze muşchii, să diminueze durerea.
- se evită suprasolicitarea articulaţiilor atinse care vor fi folosite cu anumite precauţii: să stea pe scaune înalte, să prefere bicicleta în locul mersului îndelungat pe jos, iar timpul de studiu să-l petreacă “pe burta” pentru a evita poziţia în şezând.
- odihna serveşte repausului articular şi chiar dacă activităţile cotidiene sunt plăcute copilului, aceasta trebuie înfăptuită.
- orice activitate trebuie făcută MODERAT, conştientizând modalitatea de economie gestuală (mână/pumn/ cot/umăr; şold/genunchi/picior) care previne durerea, distrucţia articulară.
